Prietenii Mocăniţei au început lucrările la 9 kilometri de cale ferată îngustă, între Agnita şi Beneşti, pentru a repune pe sine mocăniţa.
În plus, anul acesta prietenii Mocăniţei au demarat şi un proiect cu bani europeni. Mai multe detalii aflaţi de la Mihai Blotor, preşedintele asociaţiei.
Reporter: În primul rând, am văzut că aţi demarat un proiect pentru donaţii în vederea refacerii căii ferate până la Beneşti. Îmi poţi spune cum vor fi folosite aceste donaţii şi cum aţi ajuns la colaborarea cu FEDECRAIL?
Mihai Blotor: În situaţia în care, în prezent, vagoanele Mocăniţei se află la Agnita, unde este în curs de finalizare şi un adăpost pentru materialul rulant, este de la sine înţeles ca un eventual tren turistic să pornească de la Agnita. Mai mult, până acum Agnita a fost singura localitate de pe traseul Mocăniţei care a crezut în noi şi care ne-a sprijinit în demersurile noastre. Bineînţeles că o mocăniţă care să pornească de la Sibiu ar fi avut un impact mult mai mare, însă la Sibiu nu am beneficiat de înţelegere şi suport, mai mult, depoul mic aparţine Societăţii Feroviare de Turism, iar chiria cerută este mult peste posibilităţile noastre actuale. La asta se adaugă linia încălecată cu trenurile normale între Sibiu şi ramificaţia Cisnădie, care complică şi mai mult lucrurile.
Acestea fiind spuse, următorul pas a fost reabilitarea unui tronson de cale ferată pe care să putem circula, şi anume cei nouă km de la Agnita la Beneşti (trebuie să ajungem la Beneşti pentru a întoarce locomotiva în celălalt capăt al trenului). Până în prezent am reuşit să refacem 2,3 km, însă mai departe este o zonă unde toate traversele sunt putrede sau arse, iar materialul mărunt de prindere a dispărut. Pentru înlocuirea acestor traverse am lansat apelul de pe site – pentru donaţii. În acelaşi timp am fost cooptaţi într-un proiect multinaţional cu finanţare europeană, care implică totuşi o cofinanţare de 50%, însă abia în luna iunie vom şti cu siguranţă dacă va fi aprobat. Cooptarea în acest proiect a fost primul rezultat al apartenenţei asociaţiei Prietenii Mocăniţei la FEDECRAIL (Federaţia Europeană a Muzeelor Feroviare şi Căilor Ferate Turistice). În urma bunei colaborări, încă de la început, cu prietenii noştri britanici, am avut contacte ocazionale cu FEDECRAIL, acestea înmulţindu-se în ultimii ani pe măsură ce şi noi ne-am dezvoltat. Presaţi tot mai mult de aspectele legale şi de indiferenţa autorităţilor, am simţit nevoia de a ne face auziţi şi de a apela la ajutor European, pentru că-FEDECRAIL oferă consultanţă Comisiei Europene pe probleme de patrimoniu istoric şi turism feroviar. Aşa se face că în aprilie 2012, la Helsingborg în Suedia, asociaţia Prietenii Mocăniţei a aplicat şi a fost acceptată unanim ca membru al FEDECRAIL. Un al doilea rezultat al calităţii de membru este invitaţia de a participa la anuala tabără de tineret a FEDECRAIL, unde fiecare membru este invitat să-şi trimită tinerii voluntari, cu vârsta sub 24 de ani, pentru a se familiariza cu noţiunea de patrimoniu istoric feroviar, a participa la proiecte de restaurare sau întreţinere a căilor ferate turistice şi a materialului rulant şi a se distra în acelaşi timp, într-un cadru multinaţional. Tabăra este subvenţionată în mare parte de FEDECRAIL şi anul acesta se va ţine în Austria, iar noi avem deja voluntari interesaţi de participare.
Rep.: Ce vă propuneţi, concret, să realizaţi în 2013? Ce planuri sunt cu finalitate pe termen scurt?
M. B.: Pentru acest an ne propunem, în mare, să definitivăm adăpostul pentru material rulant din Agnita şi să continuăm reabilitarea liniei către Beneşti. Totodată sperăm să ne păstram obiceiul de a restaura o clădire pe an, în 2010 a fost cantonul Coveş, în 2011 turnul de apă din Cornăţel şi în 2012 grajdul gării Alţâna. Însă cât vom reuşi efectiv să facem depinde în mare măsură de numărul de persoane care se vor oferi voluntari, dar şi de aprobarea proiectului depus prin FEDECRAIL. Ca o noutate, prin acest proiect ne propunem şi achiziţionarea unei locomotive diesel care să stea la baza trenului turistic, e adevărat mai mică decât cele care circulau până în 2001, dar şi mai ieftină.
Rep.: Cum decurg activităţile turistice, vine lumea să se plimbe cu drezina? Vă aşteptaţi la o creştere a turiştilor anul asta?
M.B.: În aprilie anul trecut am început să promovăm plimbările cu ciclo-drezina între Cornăţel şi Hosman, iar succesul la public a fost neaşteptat. Practic am ajuns să nu ne putem mobiliza noi îndeajuns de repede pe cât se cerea ciclo-drezina, aşa că am apelat la prietenii noştri de la Ferma-Şcoala Cornăţel pentru a ne ajuta cu predarea drezinei turiştilor. Ne aşteptăm ca şi în acest an numărul turiştilor să crească, o data cu răspândirea veştii. În prezent ciclo-drezina se afla în reparaţie generală şi va reveni pe şine în următoarele zile. În plus, unul dintre voluntari, din Arad, ne-a construit şi livrat în vară o moto-drezină echipată cu un motor de Trabant, cu şase locuri plus încă patru pe un vagonet adiţional, pe care am testat-o în decursul anului trecut atât la refacerea liniei la Agnita, cât şi cu turişti la câteva evenimente de la Hosman. Începând cu acest an vrem să o promovăm turistic. Pe lângă creşterea capacităţii de transport, adică zece locuri faţă de doar şase ale ciclo-drezinei, moto-drezina permite plimbări pe distante mai lungi, oferind şi un grad de confort mai ridicat. În prezent se lucrează la un al doilea vagonet pentru moto-drezina, care-i va spori şi mai mult capacitatea, precum şi la o a doua ciclo-drezină.
Planurile noastre sunt îndrăzneţe, însă vom reuşi să le punem în practică doar atâta timp cât autorităţile locale ne vor sprijini şi vor avea control asupra căii ferate. Facem apel în acest sens către Consorţiul pentru Dezvoltare Intercomunitară Sibiu-Agnita, o asociaţie formată din consiliile locale de pe traseu şi care deţine concesiunea asupra căii ferate, să facă tot posibilul pentru a păstra această concesiune, precum şi către Consiliul Judeţean Sibiu, a cărui implicare în rezolvarea problemelor legale va aduce cu siguranţă beneficii nu doar comunităţilor de pe Valea Hârtibaciului ci întregului judeţ, iar nouă ne va permite să continuăm a ne petrece timpul liber ca voluntari la Mocăniţă.
Până atunci, vă aşteptăm la o plimbare cu drezinele pe şinele Mocăniţei!
Articol preluat din “Turnul Sfatului”