AMINTIRI DE ŢINUT MINTE…

Biserica Ortodoxă Fofeldea

Pentru că nu-mi dau pace nici în visele celor mai odihnitoare nopţi. Dar şi pentru că sunt acele amintiri dragi mie, venite din anii copilăriei şi tinereţii. Astfel că străbătând cu ochii minţii drumuri de ţară, când prăfuite de dogoarea soarelui, când înglodate de ploi şi troienite de zăpezile ierni, revăd lungi şi largi uliţe şi întortocheate poteci; vechi biserici şi şcoli; poiene şi păduri; văi line şi dealuri abrupte, împădurite sau sterpe. Sunt acele locuri purtând amintirea întâmplărilor mele fericite din anii când vara era vară şi iarna era iarnă; când feciorii şi fetele satelor văii Hârtibaciului purtau cu mândrie şi cu multă fală, în zilele de sărbătoare, hainele româneşti scoase din lăzile de zestre ale bunicilor; când şi cel mai mic petec de pământ era lucrat cu râvnă şi folos, fiind adeseori subiect de sfadă între neamuri şi vecini; când în zorii dimineţilor de vară şi toamnă ciurdarii şi ciobanii scuturau talăngile şi pocneau din plesnitorile bicelor anunţând gospodarii să-şi sloboadă vitele şi oile în păşuni. Şi de fiecare dată vedeai la marginea satului transilvan ciurda albă a vacilor, viţeilor şi junincilor; iar ceva mai la vale, spre „glodul” văilor, cirezile bivoliţelor în care era „slobozât taurul cel negru şi furios”! Spaima copiilor poznaşi şi femeilor cu broboade roşiatice pe cap! Altminteri, animale foarte îndrăgite de cei care le ştiu „năravul”, forţa şi purtarea. Apreciindu-le harnicia, cuminţenia şi forţa în jugul carelor de poveri şi plugurilor de arat cu brazde adânci înfipte în pământ. Animale blânde, lăsând în şuştare, la muls, un lapte nefiresc de înspumat, de alb, de dulce şi de gras. Aşa că mi-au rămas tare dragi! Motiv pentru care, atuncii când cutreier meleaguri sibiene, făgărăşene, blăjene, sighişorene, agniţene sau târnăvene caut cu privirea „pata neagră” din ciurda satelor şi „iscodesc” care dintre ţăranii văilor Mureşului, Târnavelor, Hârtibaciului şi Oltului mi-ar vinde măcar o cupă de lapte, dar şi o alta de făină galbenă de cucuruz, măcinat la moara cu piatră ferecată şi bătută zdronţuros cu tăişul ciocanului de morar. Din acea gustoasă făină să mestec cu mestecătorul, în cirul clocotit al oalei de pe plita încinsă a sobei, mămăliga pentru blidele cu lapte dulce sau covăsât, cu brânză frământată de oaie şi cu ouă transformate în păpară prăjită în untura crestelor din slănină afumată ! Numai că, din păcate, bivoliţele sunt  tot mai rar întâlnite în gospodăriile puţinilor şi bătrânilor ţărani ai satelor ardelene. O dovadă în plus că din ceea ce era tradiţional, bun şi frumos în satul românesc găseşti tot mai greu, tot mai puţin şi tot mai rar! Doar casele vechi şi locuite, mândre şi frumoase au rămas precum chipul stăpânilor din anii tinereţii lor! Semn că copiii şi nepoţii de la oraş le mai au în grijă şi ocrotire, încercând să le repare zidurile şi ţiglele, scândurile rupte ale şurilor şi grajdurilor, precum şi doagele butoaielor de vin, ţuică şi varză murată care, de atâta nefolosinţă, stau descheiate în pivniţele părinţilor şi bunicilor lor. Având mireasma pământului cuibărită în suflet şi în palmele lor bătătorite, bătrânii-plugari se încăpăţânează să nu-şi lase nelucrate grădinile şi mici petece din întinsul şi îmburuienatul hotar al satului tot mai părăsit. Rămânând statornici în credinţa lor străbună, ei purced la drum, duminică de duminică, spre biserica din deal pentru a se ruga Bunului Dumnezeu să le mai dea încă puţină putere pentru a muncii şi odihnii! La plecare spre casă, moşnegii-vădani şi băbuţele-văduve întârzie o vreme în cimitirul din vecinătatea bisericii, îngrijind mormintele soţiilor sau soţilor; bunicilor, străbunicilor şi părinţilor, ştiind că atunci când le va veni vremea lângă ei îşi vor găsi locul odihnei veşnice! 

Priviţi cu atenţie peisajul primăvăratec al satului hârtibăcean! Chiar de n-ai şti, el prevesteşte apropiatele mari sărbători creştine ale acestui anotimp. Gospodinele îşi primenesc casele; soţii şi feciorii lor curţile şi gospodăriile; bătrânele satelor, împreună cu nepoatele lor înfrumuseţează bisericile şi curăţă mormintele cimitirelor, plantând răsaduri de flori. După, marţi, 23 aprilie, când l-am sărbătorit pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă, urmează, duminică 28 aprilie, Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile), iar peste încă o săptămână, duminică, 5 mai, Învierea Domnului (Paştile). Sărbători fericite! Să auzim numai de bine!

Cu stimă şi cu mult drag, 
Ioan Vulcan-Agniţeanul 
(ioan.vulcan@yahoo.ro)
SIBIU, aprilie 2013                                
Str. Paltinului 38 
Tel.0269.213238 +0744.346705