Că nu ştim câte zile-avem.
Haideţi, fraţi, să bem odată,
Pân’ mai sântem laolaltă.
Că dacă ne-om despărţi,
Ce ştim ne-om mai întâlni.
Că dacă ne-om depărta,
Nici n-om bea, nici n-om mânca.
Nu ştiu zilele mi-s grele,
Ori mă bat faptele grele,
Ori am râs de cineva,
Ş-acum i-am ajuns urma.
Săsăujan Ioan (Onu lu’Zahiuţ),
44 de ani, Chirpăr, 20VII 1980
VARSĂ, MAMĂ, LACRIMI MULTE,
Că nu-ţi mai fac tină-n curte.
Nici în curte, nici în casă,
Nici îmbulzeală la masă.
Streină-s, Doamne, streină,
Ca şi floarea din grădină.
Că rău îi, Doamne, prin străini
Ca desculţ prin mărăcini;
Că rău îi, Doamne,când n-ai cui
O vorbă ca să i-o spui.
De i-o spui la un vecin,
Până mâne satu-i plin.
Că mulţumescu-i la maica
Că ea mi-o făcut gura.
M-o făcut să ştiu cânta
Ca să stâmpăr inima
Mie şi cui m-o-asculta.
Am noroc că ştiu cânta
De-mi mai stâmpăr inima.
Am noroc că ştiu să cânt,
De-mi mai trece de urât.
Cine n-are noroc,n-are
De când naşte, până moare.
De când mama m-o făcut,
Nici-un noroc n-am avut.
Norocu’laomu’bun
Îi ca pomu’ lângă drum.
Unu-i taie crengile,
Altu-i rupe frunzele.
Armenciu Maria
45 de ani, Noiştat, 25 IX 1983
MAICA NUMA-ATÂTA-I BUNĂ
Pân’copiii şi-i adună.
După ce i-o crescut mari,
Nu-i mai au nici-un habar.
Maica, până când mai poate,
Vine cu desagii-n spate;
La cel mic şi cel mai mare,
Să le-aducă de mâncare.
Maica, dacă-mbătrâneşte
Toţi copiii o urăşte:
Că-i neghioabă şi bătrână,
Şi li-i silă de-a lor mumă.
Şi o mână să se ducă
La cel mare ori cea mică.
Că-i bătrână, nu mai poate
Să vie cu desagii-n spate.
Maica, dac-o văzut ce-i,
S-o întors la casa ei,
Şi se târâie cum poate,
Că-i bătrână, nu mai poate.
Acum o căzut de zace,
Câte-o carte ea le face:
Să vină din depărtare,
Să le-mpartă ce mai are.
Un părinte poate creşte
Şapte, opt copii, chiar zece;
Dar cu toţii împreună
N-au grijă de a lor mumă.
Şerban Maria, 41 de ani
(originară din Ighiş), Agnita, 19 IV 1982
CÂND RĂSARE SOARELE,
Vin cârduri cocoarele;
Da nu-s cârduri de cocoare,
Că-s cârduri de avioane,
Avioanele ruseşti
Vin zburând spre Bucureşti.
Da nu vin ca să ne vadă,
Vin cu gându’să ne piardă.
Cu tunuri calibru’unu,
Să nu rămânem nici unu’.
Cu tunuri calibru’ doi,
Să ne omoare pe noi.
De vrei, mamă, să mă vezi,
Îmbrăcat în haine verzi,
De vrei, mamă, să mă caţi,
Între Nistru şi Carpaţi,
C-acolo sântem chemaţi
Şi activi, şi concentraţi.
Mihăilă Ana,
67 de ani,18 mai 1988
Cules de prof. Mircea Drăgan – Noişteţeanu