Tu mireasă cu chindeu,
Vai de măritatu’ tău;
Că te-ai măritat cu dracu’,
Că ţi-i beutor bărbatu’
Tu, mireasă, draga mea,
Nu te supăra, nu prea;
Că mirele-i tinerel
Şi-i trăi bine cu el.
Tu, mireasă, draga mea,
Dac-o fi soacră-ta bună,
Ia-o-n braţe ş-o adună.
Dac-o fi soacră-ta rea,
Mătură tinda cu ea
Şi pe-afară de-i putea.
O, săracă fetişoară,
Că nu ştii pe cine-nsoară.
Da ficioru’ săracu’
Nu ştie că ia pe dracu’:
În mijlocu’ carului
Duce arma dracului.
Tu, mireasă, draga mea,
Nu te supăra, nu prea,
Că pita-i pe grindă-n casă
Şi cuţitu-i lângă ea
Şi ţi-i tăia cât îi vrea.
Nu te supăra, mireasă,
Că bâia-i pe grindă-n casă.
Şi-i crepată-n patru dungi,
Cât ţi-s spatele de lungi.
Auzit-am auzit,
Auzit-am o minciună
C-apa de pe rouă-i bună,
Cine-o gustă, se cunună.
Mergeţi şi voi şi-o gustaţi
Şi nu staţi necununaţi.
Mireasa-i a mirelui,
Boii-s ai nănaşului,
Caru-i al vecinului
Mire, mire, dragul meu,
N-ai umblat după avere,
Ţi-ai luat după plăcere.
N-ai umblat după avut,
Ţi-ai luat ce ţi-a plăcut.
Tu, mireasă, draga mea,
La ce foc ai lăcomit?
Nici nu-i brazdă de ogor,
Numai cioareci cu şinor.
Nici nu sunt boi în poiată,
Numai curea cu bumbi lată.
Tu, mireasă, draga mea,
Pe-aici, pe la Proştea,
Capeţi palma cât gândeşti
Şi pumnu’ cât socoteşti.
Măi, cu biciul de curea,
Mână boii, nu şedea;
Să sosim în sat cu soare,
Să ne vadă oamenii
De ce ne-am bătut boii:
Pentru-o rujă înflorită,
Pentr-o mireasă urâiă.
Tu, mireasă, draga mea,
Nu te supăra, nu prea,
Că mirele-i om stătut,
Nu-i stă capul la bătut.
O, săraca mireasa,
Tânără-i ca cireaşa.
Da săracu’ mirele
Îi bătrân ca cânele.
Mirele s-a lăudat
C-are casă şi poiată,
Are bată-l, să îl bată;
Are casă-ntr-un răzor,
Stă ca ţarca-ntr-un picior.
Are casă-ntr-o urzică,
Bate vântul şi i-o strică.
Notate de David Olaru din Săsăuş, în 1896