plânge cu lacrimi fierbinţi şi cu sânge,
cu sânge de ciută, ce omoară şi zeii
şi zeii trimit blesteme în lume,
în lume e frig şi e iarnă pustie,
pustie e inima omului crud,
crud şi vulgar îmi apari azi în gând,
în gând îmi răsar idei prea vulgare,
vulgare şi reci sunt privirile tale.
şi pleci...
şi pleci nu îţi pasă de viaţă, de moarte,
de moarte mi-e frică, de viaţă mă tem,
mă tem de durere, de gânduri, de fapte,
de fapte sinistre, de-aceea te chem,
te chem suflet negru, te chem, te aştept,
te aştept azi pe tine, al morţii adept,
adept al durerii, al fricii ascunse,
ascunse sunt tainele lumii pătrunse
pătrunse de frică, durere şi dor.
Bogdan Albu