Despre o dată de înființare a școlii din Ghijasa de Jos nu ne putem pronunța deoarece nu am găsit acte la arhivă. Prima matricolă în care există date despre această școală are pe ea numărul 2. Sigur a existat și o matricolă cu numărul 1 care avea date cel puțin cu 7 ani mai vechi ( nota autorului: școlarizarea se făcea pentru 7 clase ).
Pentru a afla datele ce le vom prezenta în continuare am studiat toate matricolele și toate cataloagele școlilor din Ghijasa de Jos, matricole aflate la Școala gimnazială Nocrich, județul Sibiu.
A.Școala, până la Primul război mondial (1 )
Așa cum am precizat mai sus, matricola cu numărul 2 este cea mai veche ( găsită în arhivă ). Ea începe cu anul școlar 1908/1909. Posibil ca prima matricolă să fi avut elevi înscriși încă din anul școlar 1901/1902.
Matricola are pe copertă inscripția ,,Protocolul de înmatriculare al școalei elementare confesionale gr. or. române din Ghijasa inferioară pe anul școlar 1908/1909,,. În imediata apropiere, scris cu creionul apare denumirea satului în limba maghiară ,,Also-Gezes,,. În aceeași matricolă apar și elevi din anii școlari 1909/1910; 1910/1911; 1911/1912; 1912/1913; 1913/1914 și 1914/1915. Din păcate, în dreptul elevilor nu este precizată clasa și nu există o delimitare clară între anii școlari, astfel că nu știm, cu precizie, câți elevi au fost înscriși în fiecare an școlar.
Abia în anul școlar 1913/1914 am putut număra 74 elevi înscriși la care s-au adăugat 29 la ,,școala de repetiție,,( așa sunt notați în matricolă ). Matricola se încheie în anul școlar 1914/1915 unde sunt înscriși 88 elevi la care se adaugă 32 la ,, școala de repetitive ,,.
Pentru anii 1916-1917-1918-1919- nu există niciun fel de date.
Pe filele matricolei nu există numele nici unui învățător sau director. Totuși, la pagina elevilor Nistor Paraschiva și Suma Letiția la ocupația tatălui este scris: ,,Nistor – învățător și Suma – învățător,,
La rubrica ,,ocupații,,, prezentă în matricolă, aproape la toți părinții scrie ,,econom,, ( bănuim că este țăran cu gospodărie proprie). Există doar două excepții: ,,învățător,, și ,,faur,, (fierar). Pe una din filele matricolei se distinge o stampilă a parohiei greco-ortodoxe cu inscripția cu litere chirilic. Mai jos apare scris de mână, cu litere romane: ,,Ghijasa inferioară / August 1914, Oficiul parochial rom. gr.ort,, și semnătura (descifrabilă) ,,N. Pandrea – paroh,,
În conformitate cu Legea Appony (1907 ) se introduce învățământul în limba maghiară. Matricola are rubrici și în limba maghiară dar și în limba română. Puține nume sunt maghiarizate ,,Janos, Peter,,, dar numele de familie sunt scrise doar în limba română.
Nu știm, din lipsă de dovezi, ce manual foloseau învățătorii și elevii ; ce instrumente de scris aveau; cum se desfășura procesul de învățământ; contribuția părinților în procesul școlar; contribuția bisericii etc.
Nu putem încheia prezentarea acestei perioade fără a aminti, în ordinea înscrierii în matricolă, a numelor de familii de ghizășeni: Herciu, Beleiu, Măniț, Nistor, Lomotă, Novac, Boariu, Benchea, Popa, Borghină, Bucur, Solomon, Frăsin, Neaga, Zeic, Tat, Alexandru, Trifan, Pandrea, Stopiță, Periat, Ștefan, Stancu, Galea, Lazăr, Barb, Armeană, Răduț, Târziu, Vlad, Lehet.
B. Perioada interbelică și a războiului Mondial ( 1919 -1945)
Începând cu anul școlar 1920 – 1921 avem la dispoziție atât matricole cât și cataloage. Date mai clare avem despre elevi și ( partial ) despre cadrele didactice (învățători; profesori). Din păcate, învățătorii nu își scriu numele complet pe documente și doar descifrând semnăturile putem afla numele acestora.
Pe matricola anului școlar 1920/1921 este scris ( 2 ) ,, Matricola școalei primare naționale din comuna Ghijasa inferioară, județul Târnava Mare,,.La pagina 2 este adăugată, cu creionul, notița ,, Regatul României,,
Numărul elevilor școlarizați este variabil ( 3 ): în 1922/1923 – 121 elevi; în 1923/1924 – 84 elevi; în 1924/1925 – 77 elevi. După 1930 numărul elevilor crește seminficativ: 1991 – 104 elevi; 1932 – 114 elevi; 1933 – 115 elevi; 1934 – 125 elevi. Maximul se atinge în anul școlar 1936/1937 – cu 144 elevi.
Numărul de elevi care reușeau să facă 5-6-7 clase este relativ scăzut: în anul școlar 1932/1933 doar 26 elevi erau înscriși în clasele V-VII iar în clasele I-IV erau 88 elevi.
Trebuie precizat că, în timpul celui de-al II lea război mondial, se mențin la școală un număr mare de elevi. Astfel în 1944 se precizează, în urma unei verificări făcute de subinspectorul școlar V.Șerban că frecventează școala 121 elevi.
Între anii 1920 -1930 directorul școlii pare să fie Suma N (Nikolaie) deși în 1924 apare la rubrica ,,director/diriginte,, semnătura Ioan Tat. Alți dascăli din această perioadă sunt: Gliga, Aug. Bela, David (semnături descifrabile )
Din anul școlar 1930/1931 găsim ca învățător și director pe Emilia Popescu ( 4 ). Ea predă și la clasele V-VI-VII și îndeplinește această funcție până în anul școlar 1940 – 1941. După semnături, am identificat și alți dascăli din această perioadă: Gliga, Bârsan, Tămășelu, Lucia Mirescu, Bardac, M.Cheșcu, Al. Chiriță, Olga Roibu, Siceanu Sergiu, Trifu Irimia.
În această perioadă apar, pe matricole și cataloage și alte notițe legate de verificări sau organizarea de examene de absolvire. Astfel în 1928/1929 semnează un subrevizor școlar ( G. Ganea), că a verificat documentele. În 1931/1932 apare ștampila ,, Școala primară de stat-Ghijasa de Jos-Județul Sibiu-România,,
În 1932/1933 școala este verificată de delegatul ministerial Augustin Cichindelean iar la 22 iunie 1937 este înregistrată Matricola absolvenților de curs primar – cu 26 elevi ( 5 ).
Comisia este condusă de I.Dragotă – delegate ministerial și formată din mai mulți dascăli din toată comuna Nocrich: Geleriu, Constantin, Verzeșan, Dragoman, Stocheciu, Popescu, Cinezan, Tudorache, Ienciu, Bibu și alții cu semnătură indescifrabilă.
Procentul de promovare, calculat de comisie, este de 77%.
C. Școala cu clasele I-IV ( 1948 – 1961 )
În anul 1946 se înființează Gimnaziul Unic din Nocrich (6) și se preconizează desființarea claselor V-VII din satele comunei. Până în 1947 există elevi în clasele V-VII la Ghijasa de Jos dar din anul școlar 1948 – 1949 școala primește numele de ,,Școala Elementară Mixtă,, și școlarizează 71 elevi. În anii următori, efectivele de elevi sunt în scădere: 1949/1950 – 70 elevi; 1950/1951 – 62 elevi; 1951/1952 – 58 elevi. Din anul școlar 1955/1956 efectivele de elevi sunt, din nou , mari: 1955 – 74 elevi; 1956 – 76 elevi; 1957 – 84 elevi; 1958 – 78 elevi; 1959 – 79 elevi.
În perioada 1948 – 1960 director al școlii este Ioan Bibu ( după semnăturile ce apar pe documente ) ( 7 ). Alți dascăli ce apar în această perioadă sunt: M.Soroceanu, M.Dobrescu, M.Volosciuc, I. Volosciuc, P. Ganea.
D. Reînființarea școlii de 7 și apoi 8 clase ( 1961 – 1974)
În urma creșterii populației școlare și a demersurilor făcute de părinți și cadre didactice la autorități, în anul școlar 1961/1962 se reînființează ,,Școala de 7 ani – Ghijasa de Jos – raionul Agnita, regiunea Brașov,,( 8 ). La clasele I și III era învățător Volosciuc Iordana; la clasele a II-a – Volosciuc Mihail iar la clasa a IV-a Ganea P ( Paraschiva ? ). De menționat că la clasa a V-a ( cu 25 elevi ) era diriginte și profesor Filip Iosif și că mai existau doar 2 alți profesori: Volosciuc Mihail și Rocneanu Mihai.
Din acești ani, directorul școlii este Volosciuc Mihail până în anul 1974, anul desființării școlii de 8 ani. Diriginți din această perioadă au fost: Coroianu Silvia, Crăciuneanu Florica, Beleuță Maria, Purța Ana, Gherghel G, Stănuleț Steluța, Armenciu Ilie, Băcilă Vasile, Hanea Maria, Modoi Olimpiu, Dobrotă Mioara, Pârvulescu Maria, Ciachir Pavel, Bucur Maria, Munteanu Elena, Popescu Livia, Hârbea Vasile, Rădulescu Gabriela, Herciu Elena, Lazăr Samoilă, Solomon Aurelia, Moldovan Liviu, Porcea Ana, Mihuleț Achim, Scutea Mărioara, Acelenescu Octavia, Miloșan Ileana.
Aceștia au fost și profesori la catedre formate din mai multe obiecte, numite și ,,catedre mozaic,,.
Activitatea școlară se desfășura în condiții mai grele, cu multe cadre didactice necalificate sau în curs de calificare, în spații prost încălzite, cu material didactice puține și de proastă calitate,cu practică agricolă prelungită, până aproape de iarnă. Dar frecvența bună a elevilor, conlucrarea cu părinții și dăruirea cadrelor didactice au făcut ca rezultatele elevilor să fie bune și foarte bune.
De menționat că toate cadrele didactice locuiau în sat și făceau naveta (cu mașini de ocazie; cu căruța sau pe jos până la Nocrich) doar la sfârșitul săptămânii. Plecau sâmbătă după ore și se întorceau duminică după masă.
Faptul că dascălii locuiau în Ghijasa de Jos făcea să existe timp pentru activități diverse: drumeții, petreceri, meditații cu elevii ( fără bani ) participarea la viața satului ( nunți, botezuri, înmormântări )
O mare parte din timpul liber al dascălilor se consuma pe activități extrașcolare numite activități ,,cultural – obștești,,.
Se făceau serbări școlare, se făceau concursuri de tot felul, drumeții, sărbătorirea zilelor de naștere a elevilor etc.
O realizare ce merită menționată este echipa de dansuri populare românești. Ea a rămas în amintirea tuturor ghizășenilor, de toate vârstele. Copiii de azi tot mai aud de faptele părinților și bunicilor lor care au ajuns să reprezinte județul Sibiu la concursuri. Primul care s-a ocupat de echipa de dansuri a fost profesorul Filip Iosif.
În anul 1973, echipa condusă de prof.Mihuleț Achim a fost prezentă la Festivalul Național al pionierilor și școlarilor,, de la Târgu-Mureș, ca reprezentanți ai județului Sibiu ( 9 ).
Chiar dacă nu au luat decât o mențiune s-au văzut la televizor, pe vremea când erau doar 2-3 ore de programe și au fost plimbați cu autocare moderne prin diferite localități, unde au fost spectacole (Agnita, Târnăveni, Mediaș). ,,Diplașul,, nostru a fost Benchea Aurel ( zis Cosmă ) ce ne cânta din ,, clanaret,, (clarinet )
Menționăm că, în perioada citată a funcționat la Ghijasa de Jos și o grădiniță de copii. Ea își desfășura acitivtatea într-o casă particulară închiriată. Singura educatoare pe care am cunoscut-o a fost Mladin Silvia ce a fost pe acest post între anii 1971 – 1974.
E. Revenirea la școala de 4 ani (1974 – 2009 ) ( 10 )
Începând cu anul școlar 1974/1975, datorită efectivelor reduse (23 elevi), școala are un singur învățător – director – Duma Ioan. Acesta rămâne la post până în anul școlar 1978 – 1979 când pleacă la Agnita. Pe post este numit un fost elev al școlii din Ghijasa de Jos – Barb Nicolae. Vreme de 15 ani (1979 – 1994) el îndrumă copiii din Ghijasa de Jos. Școala se menține cu un număr redus de elevi (între 5 și 14).
Între anii 1994/1995 și 1999/2000, Olteanu Alina și apoi Tat Olteanu Alina este învățător – director la școala Ghijasa. Ea va mai reveni aici în anii școlari 2002/2003; 2003/2004 și 2007/2008.
Pentru perioade mai scurte ( 1-2 ani școlari ) au mai fost învățători: Rostaș-Covalev Tatiana, Mihai Mihaela, Gaber Mariana, Pleșca Luminița, Stoica Ionela Luiza și Turcu Dumitru.
În anul școlar 2009/2010, conducerea școlii Nocrich ( director Călin Alexandra Mirela ) a decis desființarea școlii și grădiniței Ghijasa de Jos ( 11 ). Elevii sunt transportați la școala din Nocrich cu microbuzul școlar.
După 1990 s-a reînființat grădinița din Ghijasa de Jos prin acțiunile directorului Școlii Nocrich, prof.Mihuleț Achim și sprijinul părinților. Dintre educatoarele care au lucrat până în anul școlar 2006-2007, când grădinița s-a desființat din lipsă de copii, au fost: Filip Marieta, Firmanciuc Mihaela, Armenciu Susana și Nechiti Nicoleta.
Din școala Ghijasa de Jos au plecat elevi bine pregătiți care au ajuns oameni de nădejde: muncitori, învățători, profesori, ingineri, lucrători bancari, tehnicieni, etc.
Nocrich, 21 mai 2014
prof. Mihuleț Achim – școala Nocrich
Președinte. Asociația Culturală Nocrich