De cum intrăm în sat, „paşte” liniştea. Oamenii nu prea sunt pe la colţ de stradă, numai câţiva copii bat mingea pe şosea. “Sunt cu toţii la cămin”, ne răspund ei. În centrul lIimbavului, este Căminul Cultural. Aici sunt oamenii şi inaugurează placa memorială în cinstea lui Tiberiu Alexandru. Când ajungem, evenimentul este deja început. Era trecut cu cinci minute de ora patru, iar ei au dovedit că fac casă bună cu punctualitatea. Cel care vorbea atunci despre marele folclorist şi muzicolog era primarul comunei Marpod, Sebastian Toader Dotcoş. “A fost o idee extraordinară crearea unei plăci comemorative şi vreau ca pe acest nume să gândim mai multe investiţii şi mai multe proiecte de acum încolo. Un astfel de om reprezintă o marcă de prestigiu pentru noi, iar realizarea unei plăci de către noi este un gest firesc. Astfel, punem şi mai mult în valoare satul nostru, Ilimbav”, a spus acesta. După cuvântul său, a urmat un moment de rugăciune. Oamenii, îmbrăcaţi în straie populare, au luat parte cu mic, cu mare, la cuvintele preotului şi au îngânat şi ei rugăciunile. Suflându-şi în palme, în mâini cu umbrele sau salopete, niciunul nu s-a dat în lături de la momentul comemorativ. “E frig, maică. Dar în memoria lui, merită”, ne-a spus una dintre doamne. Ropote de aplauze au urmat după ce faşa a fost înlăturată de pe placă. “Ne vom aminti mereu de el!”, a spus preotul localităţii.
Tiberiu Alexandru, la o sută de ani de la naştere
Şi au intrat cu toţii în Căminul Cultural. Aici, oamenii l-au cunoscut mai bine pe cel care a fost şi încă e în amintirea lor Tiberiu Alexandru. Profesorul Ilie Moise a prezentat o scurtă biografie a maestrului, urmându-i la cuvânt Anca Vasilescu, reprezentant al Bibliotecii Judeţene ASTRA, şi artista Maria Lia Bologa. Cea din urmă recunoaşte, cu emoţie în glas, că l-a cunoscut pe cel pe care îl celebrează. „Am participat la preselecţia organizată de TVR pentru a alege viitorii interpreţi de folclor. Preselecţia s-a ţinut la sediul actualului Liceu de Muzică. Am fost selecţionată şi, după şase luni de zile, am fost chemată la Bucureşti, unde am avut onoarea, în biroul doamnei Simona Patraulea, una dintre organizatoare, să îl întâlnesc pe domnul profesor Tiberiu Alexandru”, spune artista. Pe Tiberiu Alexandru nu toţi îl cunosc foarte bine. Maestrul s-a născut la 14 mai 1914, în Ilimbav. A urmat studiile muzicale la Conservatorul din Bucureşti, iar pe plan profesional a început prin a fi colaborator la “Arhiva de folclor a Societăţii Compozitorilor Români” din Bucureşti. A fost distins în mai multe rânduri cu numeroase premii. Dintre acestea, amintim premiul “Ciprian Porumbescu” al Academiei Române, Premiul I la Festivalul Naţional “Cântarea României” şi medalia comemorativă “Bela Bartok” din Budapesta. La finalul frumoaselor vorbe despre artist, sala a aplaudat. În spatele meu, trei doamne parcă nu îşi mai “potolesc” palmele. Îl admiră. Îmi atrag atenţia. Şi, abia peste câteva minute, le întreb câteva ceva despre Ilimbav.
Tezaur
Satul este unic în România. Este cunoscut prin coiful de Ilimbav, prin Biserica de Lemn din deal, al cărei altar datează încă din anul 1639, şi prin personalitatea încă prezentă a lui Tiberiu Alexandru. La fiecare sărbătoare, femeile mai în vârstă ale satului îşi îmbracă hainele populare. “La sărbători numai. Adică şi când se mai iveşte ceva, cu cea mai mare plăcere. Avem costumul de la străbunicii noştri, de o sută de ani. Cătrinţele sunt mai vechi, da. Dar poalele mai sunt şi de numai trei ani aşa”, ne destăinuie doamnele. Le cer numele şi, cu emoţie, spun: Maria Sopa, Maria Hordobeţ şiVictoria Ignat. Le întreb, apoi, despre tradiţiilor locului. “Tradiţii... Foarte multe. Mai mergem la horă, jocuri populare”, răspund scurt. Dacă ar fi să dea zeci de ani în urmă, îşi amintesc şi de nuntă. “Nunţile… Erau mai faine, în costume populare, cu ceteraşi, cu steaguri, cu carul de zester, cu perini, cu multe. De când ne-am luat noi acum, e mult”, ne descriu cele trei doamne. Obiceiul era ca sâmbăta seara să fie jocul. “Duminica, feciorii se adunau şi plecau să ia naşul. Mergeau cu alai mare apoi la mire şi după aia la mireasă. De acolo până la biserică, numai cu strigături”, mai povestesc. Nu mai ştiu strigăturile, dar iute încropesc câteva: “Tu, mireasă, fată, flori,/ Ia-ţi gândul de la feciori/ Şi ţi-l pune la bărbat/ Că cu el te-ai cununat!”. Poveştile lor sunt continuate şi de cele ale bărbaţilor din Ilimbav. Ei îşi amintesc despre tradiţia catrinţei la fată. “Copilele până la 16 ani erau în partea stângă a bisericii. Purtau foiţe pe cap. După 16 ani, îşi schimbau locul în biserică şi se mutau în dreapta”, spun cei doi dintre Ioanii Ilimbavului. Tot ei ne destăinuie şi despre chematul feciorilor la fete acasă. Când împlineau 18 ani, fetele puteau primi cetele de juni acasă şi puteau hotărî când să joace 12 ori 24 de dansuri într-o seară.
***
Amintirile ar mai merita depănate. Dar manifestarea în cinstea lui Tiberiu Alexandru trebuie să continue. Pe scenă, au urcat elevi ai Liceului de Artă din Sibiu şi Nelu Hordobeţ, care a închinat în cinstea maestrului o doină. Mulţi s-au încins apoi şi la joc. Au dansat, au cântat şi au fost răsfăţaţi cu bucate pregătite de Primăria şi Consiliul Local Marpod, într-un bufet suedez. Cum au plecat acasă? Fericiţi. “Să ne dorim tot mai multe astfel de manifestări! Şi să îi cinstim cât mai mulţi oameni”, conchide una dintre doamne.
de Andra MARINESCU