21 Iunie este nu numai ziua cea mai lungă a fiecărui an…

Ci şi ziua cu noaptea cea mai scurtă, întunericul răzbind lumina zilei dincolo de ora 22. Şi e firesc să fie aşa. Pentru că este data calendaristică al Solstiţiului Astronomic al Verii. Fiind considerat anotimpul cel mai călduros din an, el debutează, de fiecare dată, în dimineaţa respectivei zile. Şi mereu la ora 8 şi 4 minute, marcând „clipa” când Soarele se află la culminaţie. Deci, deasupra orizontului. Ca urmare, durata zilei are cea mai mare valoare în timp din an, respectiv 15 ore şi 32 de minute, rămânând pentru întunericul noţii doar 8 ore şi 28 de minute. Şi, astfel, devine cea mai scurtă noapte din an.
Căutând şi găsind răspunsul fără tăgadă la întrebarea: care pot fi principalele „cauze” naturale ale producerii Solstiţiului Astronomic al Verii, oamenii de ştiinţă au demonstrat că Axa polilor păstrează o poziţie aparent fixă în spaţiu, ea fiind înclinată pe planul orbitei Pământului (numit planul ecliptic). Datorită acestui fenomen astro-fizic, cele două emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor şi nopţilor, precum şi repetata succesiune a anotimpurilor. După momentul Solstiţiului de Vară, durata zilei începe să scadă, timp de 6 luni. Deci exact până la 21 decembrie, când se petrece Solstiţiul de Iarnă. Aşadar, cu patru zile mai devreme de sfânta sărbătoare creştină a naşterii Mântuitorului Isus Hristos şi a Crăciunului. Tot oamenii de ştiinţă (astronomii, fizicenii, matematicienii, meteorologii) vin şi ne spun, argumentându-ne, că în emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers. Astfel că atunci când la noi durata în timp a zilei-lumină scade, iar nopţile devin tot mai lungi, în emisfera sudică a Pământului ziua creşte, iar noaptea scade!

Sibiu, Iunie 2014                     
A consemnat 
Ioan Vulcan-Agniteanul
(ioan.vulcan@yahoo.ro)