Şade-n lungu’ drumului.
Nici nu suie, nici coboară,
Bate boii de-i omoară.
Desfă, mândră, ce-ai făcut,
Să nu-mi bat boii mai mult.
Măcar, bade, să te calce,
Ce-am făcut, n-oi mai desface.
Că nu ţ-am făcut să mori,
Ţ-am făcut ca să te-nsori.
Şi nu ţ-am făcut să bei,
Ţ-am făcut ca să mă iei.
Cine la mine se uită,
Pleacă cu inima ruptă.
Ţi-i uita şi dumneata
Şi ţi-i rupe inima.
Drăgan Elisabeta, 65 de ani, Bărcut, 12 mai 1988
ŞTII, MÂNDRO,
CÂND NE IUBEAM,
Amândoi un măr mâncam.
Ştii, mândro, când te-aveam dragă,
Amândoi mâncam o fragă.
Cărăruie de pe deal,
Ce vii, bade, aşa rar?
Cărăruie de pe şes,
Vino, bade, cât mai des.
Aş veni, mândro, veni,
Numa’mama de n-ar fi.
Căci când vreau să vin la tine,
Strigă mama după mine.
Şi când plec să vin la voi,
Mama mă strigă-napoi.
Grup de femei din Merghindeal, 10 mai 1987
MÂNDRUŢĂ
CU OCHII VERZI,
Ieşi afară de mă vezi.
Ieşi afară pân’la poartă,
De vezi doru’ cum mă poartă.
Mă poartă din poartă-n poartă
Ca pe-un om bătut de soartă.
Mă poartă din loc în loc
Ca pe-un om făr’de noroc.
Mândruţa cu ochii verzi
Niciodată să n-o crezi.
Ea se joară vinerea
Că n-are pe nimenea;
Dar aseară la fântână
Am prins-o cu doi de mână.
Unul îi ţinea cofiţa,
Altu-i săruta guriţa.
Grup de femei din Alţâna,
10 mai 1987