Viaţa şi activitatea personalităţii celebrate la o sută de ani de la naştere a fost măiestrit zugrăvită în cuvinte de către prof. univ. Ilie Moise şi Anca Vasilescu (Biblioteca Astra), iar artista Lia Bologa a împărtăşit experienţa cunoaşterii acestui om de folclor. Manifestarea s-a bucurat de colaborarea Bibliotecii Județene ASTRA Sibiu, Direcției Județene Sibiu a Arhivelor Naționale Sibiu, a căror contribuție a împlinit centenarul prin prezentări dedicate lui Tiberiu Alexandru, expoziții de carte și discuri. Un recital folcloric a încununat momentul festiv prin prezenţa vocală a unor elevi ai Școlii Populare de arte și meserii „Ilie Micu” şi a unui alt artist, Nelu Hordobet, fiu al Ilimbavului, care a fost primit cu emoţie, aplauze, dor răscolit de joc şi voie bună de limbăşenii în straie populare.
TIBERIU IOAN ALEXANDRU s-a născut în localitatea Ilimbav (drumul ce duce spre Agnita), judeţul Sibiu, în 14 mai 1914, din părinţii Andrei şi Persida Alexandru. Tatăl său a fost învăţător la şcoala din Ilimbav, iar mama sa a fost de loc din Caransebeş. Clasele primare şi gimnaziale le-a făcut în Caransebeş, locuind în casa bunicilor materni. Orientarea spre muzică s-a datorat preotului Petru Bancea (n. 1894 la Curtea – Timiş, d. 1978 – Caransebeş), dirijorul şi conducătorul Corului Reuniunii/Societăţii Române de Cântări din Caransebeş. Tiberiu Ioan a fost singurul copil care a cântat în acel cor. Studiile muzicale le-a desăvârşit absolvind Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti (1931 – 1936). La Conservator a studiat cu profesori renumiti printre care şi Constantin Brăiloiu (Istoria muzicii – Folclor). Începând din anul 1935 a lucrat la Arhiva de folclor a Societăţii compozitorilor români alături de Constantin Brăiloiu, reorganizată în anul 1949 cu numele de Institutul de folclor. De la 1 mai 1936 a fost dirijor al Corului Societăţii Române de Cântări şi Muzică din Caransebeş, până în anul 1939. Cu ocazia aniversării centenare a Corului (1867 – 1967), Tiberiu Ioan Alexandru a spus : Ca vechi corist şi într-o vreme dirijor (al corului) încerc o vie emoţie la această aniversare jubiliară, prilej de îndreptăţită bucurie pentru noi toţi.De asemenea a desfăşurat şi o bogată activitate pedagogică: profesor de muzică la Liceul C.D. Loga din Timişoara (1938 – 1939), profesor suplinitor (1943 – 1948), şef de lucrări, lector, conferenţiar şi profesor la catedra de folclor a Conservatorului din Bucureşti.
A susţinut comunicări ştiinţifice la congrese internaţionale organizate în ţară (Sinaia – 1959) sau peste hotare: Algeria, China, Egipt, Elveţia, Grecia, Iugoslavia, Jamaica, Sudan, Suedia, Turcia, Ungaria.
A participat la sau a consiliat emisiuni de folclor la radio şi televiziune, din care amintim: Din pâlnia gramofonului, Antologia muzicii populare româneşti, precum şi serialele TV: Vitrina discului, Totul cântă – instrumente populare româneşti, emisiunea concurs : Floarea din grădină (în calitate de consilier).
A publicat articole, cronici, prezentări de discuri, recenzii, studii, etc. în revistele: Albina, Cântarea României, Contemporanul, Cultura poporului, Muzica , Revista de folclor, Revista de etnografie şi folclor etc.
Volume de folclor: Muzica populară bănăţeană, Bucureşti, 1942; Instrumentele muzicale ale poporului român, Bucureşti, 1956 - a marcat momentul de majorat ştiinţific a profesorului Tiberiu Ioan Alexandru; Bela Bartok, despre folclorul românesc, Bucureşti, 1958; Muzica populară românească, Bucureşti, 1975, în limba engleză (reprezintă o monografie de referinţă mondială).
Lucrări didactice: Ce trebuie să ştie dirijorul de cor, Bucureşti, 1949, în colaborare cu Zeno Vancea; Dirijorul de cor, Bucureşti, 1955, în colaborare cu Zeno Vancea, Ion Marian şi Ion Vicol.
Ediţii critice: Nicolae Lighezan, Folclor muzical bănăţean, Bucureşti, 1959; Ilarion Cocişiu, Cântece populare româneşti, Bucureşti, 1960, 1963 şi 1966 (în colaborare cu Maria Siminel–Fusteri).
Antologii folclorice sonore: Antologia muzicii populare româneşti (1960–1962), două volume cu câte trei discuri. Cântece bătrâneşti – Balade (1963).
Culegerile sale de folclor din Banat (1935–1942) şi cele întreprinse în Egipt (1965–1967 şi 1970) i-au permis să întocmească studii de sinteză fundamentală în muzicologia contemporană.
Profesorul Tiberiu Ioan Alexandru a fost consultant pentru numeroase filme documentar-artistice, de folclor în ţară, la Studiourile din Bucureşti: Alexandru Sahia şi R.T.V., precum şi peste hotare – Germania şi Anglia.
Premii şi distincţii: premiul Ciprian Porumbescu al Academiei Române (1957); ordinul Meritul Cultural, clasa a III-a (1969); premiul I la Festivalul Naţional Cântarea României (1981); medalia comemorativă Bela Bartok din Budapesta (1981); ordinul Meritul Cultural, clasa a V-a (1983); membru de onoare pe viaţă (Horiorary Life Member) al European Seminar în Ethnomusicology (Belfast, 1984).
Lui Tiberiu Ioan Alexandru – mare folclorist şi muzicolog – i se potrivesc cuvintele rostite de celebrul filozof antic Aristotel (384 –322 î.d. Hr.): Pentru a dobândi cultură, sunt absolut necesare trei lucruri: o înclinare înnăscută, studiu şi exerciţiu continuu. A decedat la Bucureşti în 20 aprilie 1997, unde este înmormântat.
Prin spiritul sistematic al investigaţiei și prin întreaga sa operă, Tiberiu Alexandru rămâne creatorul organologiei muzicale populare moderne româneşti. Importanța creației sale și inovația adusă acestei discipline îl recomandă nu doar ca personalitate națională, ci internațională, prin temele sale de studiu care au depășit granița continentului european
Pr. Viorel Pîntea
(Ilimbav)