Lumina se îmbraca-n strai de aur
iar spatiul e umplut de-un râs salbatic, mic.
În ochii tai descopar cerul :
Oglinda-nselatoare !
Dorinta ma învata sa gust nesiguranta.
Sa murmur la urechea orei
o vraja
ca totul sa se-opreasca-n loc
padurea sa adoarma-n jurul nostru
ca uscaciunea sa cuprinda totul
iesirea sa o-nchida,
iar timpul stând pe loc sa fie
un dans nebun de dragoste si dor,
o hora transparenta si gingasa
în mijlocul lui nicaieri.
Sufletu-mi de copil tot cauta
grauntele candorii
si bulbii inocentei
