Ai fost cândva, prin primăveri, prin ierni, prin toamne,
Al seminţiilor şi-al regelui David erai.
Ai fost cândva, dar unde eşti acum ?
Te-ntreb căci s-ar putea să fii trecutul, Doamne.
Unde-ai căzut din lume rupt, ta care câteodat
te alegeai şi-n faţa mea ca soarele din mare,
tu care-ai fost cândva şi-al meu, prin toate ?
În golul ce-l lăsaşi căzând, ceva mă doare.
Aducere-aminte tu, puternică şi mare.
Nu te mai văd, dar te mai simt în noapte.
Te simt dumineca şi toată săptămâna
cum ciungul simte o durere-n mâna
pe care n-o mai are.
Lucian Blaga
miercuri, 2 octombrie 2013