Locul în sine - păşunea – se afla în marginea hotarului satului, la graniţa dintre Fofeldea şi Colun şi Glîmboaca, după grădini, cu copaci pentru umbra animalelor, bălţi pentru adăpat, şipote anume construite (cu troci în formă hexagonală) cu apă limpede şi curată (şipotul lui Simion) care şi azi se mai păstrează. La graniţa dintre Fofeldea şi Colun s-a găsit, de curând, într-o sticlă un act original, înţelegerea între conducerile celor două comune (Fofeldea şi Colun) privind graniţa între sate.
Pe vremuri, în fiecare în fiecare primăvară oamenii ieşeau la prestaţie, pentru curăţatul păşunatului de mărăcini şi buruieni rele, astuparea râpelor formate, refacerea drumului spre păşunat şi alte lucrări de întreţinere a lui. Vara vitele (de lucru) veneau în sat numai sâmbăta şi plecau luni dimineaţa. Se ţineau acasă cele necesare lucrului pentru săptămâna care urma, iar restul erau lăsate în păşunat.
Caii – stava de cai – peste 60 aveau păşunat separat faţă de cornute spre Găinari, Poieniţa de azi. (în locurile umede cu rogoz)
După revoluţie când s-a înventariat C.A.P.-ul pentru a se reda proprietarilor, din totalul numărului de animale, la inventarul din toamna anului 1989 s-au găsit:
-6000 de oi, la împărţire fiind 1980 capete
-480 de vaci, ... la împărţire 320
-52 de cai, .. la împărţire 28
-210 porci, la împărţire 0
Foştii ingineri şi conducători ai CAP-ului, întrebaţi unde sunt animalele de la inventarul din 1989, cu o aroganţă tipică, de conducători unici au răspuns, celor din comisia de inventariere şi împărţire a animalelor către săteni că „Ce vreţi domnilor şi noi o trebuit să ne luăm salariul: No!”
Supăraţi, oamenii la auzul acelor răspunsuri şi ce animale au primit, trei date la intrarea în colectiv – unul primit la împărţire, le-au vândut majoritatea la poarta CAP-ului din Hosman. Atunci, în Fofeldea, s-a făcut o depopulare masivă de taurine, ovine, porcine şi cabaline iar păşunea din Fofeldea nu a mai fost acoperită de numărul de animele necesar pe hectar.
Conducerea de atunci a primăriei Nocrich, de care aparţine satul Fofeldea, s-a grăbit şi fără a se gând la viitor a cesionat păşunea pentru un teren de vânătoare, pentru un număr de 29 de ani.
Nimeni din at la acea vreme nu a ştiut nimic, oare adunările săteşti nu mai sunt bune?
-oare lumea din sat nu mai trebuie să ştie de tranzacţiile făcute de primari, secretari, consilieri cu averea localităţii, a satului în sine?
-numai la votare se ştie de adunări?
Văzând situaţia în care s-a ajuns, conducerea primăriei de atunci, a transformat un teren slab productiv – dealul lui Vălc – în păşune. Aici s-a încercat captarea apei pentru băut la animale care este puţină, iar în verile secetoase dispare, când dispare şi apa din valea satului animalele sunt aduse la adăpat la şipotul din sat - cale de peste 2 km - făcut în anul 1938, de acelaşi Popa Simion – americanul- şipot care şi azi curge bine.
Dar acum a început să crească numărul animalelor pentru folosinţă familială, au apărut deja şi proprietari cu animale mai multe (peste 10 capete) iar probleme păşunatului devine tot mai acută!
Dispare păşunea – VA DISPĂREA CIURDA SATULUI DIN FOFELDEA?
NOI SPERĂM CĂ NU!
Ioan Gruncă
Preşedintele Asociaţiei Culturale
„A.T.Laurian” Fofeldea