“Aceasta este legea vieţii, fiule”, i-a spus tatăl său. “Primim ceea ce dăm. Dăm ură, primim ură, dăm dragoste, primim dragoste. Ceea ce este important este ceea ce dăm noi întâi. Dacă nu dăm, nici nu primim”.
Primim ceea ce dăm
Un copil se supărase pe tatăl său. Locuiau într-o vale. A ieşit din casă şi a început să strige: „Te urăsc! Te urăsc!”. Din depărtare, se striga către el: “Te urăsc! Te urăsc!”. Era ecoul propriilor sale vorbe. Copilul s-a speriat, a revenit repede în casă şi i-a spus tatălui că cineva i-a strigat că-l urăşte. Tatăl a înţeles ce s-a întâmplat. L-a luat de mână şi au ieşit afară, cerându-i să-i arate locul unde se afla când a auzit acele cuvinte. L-a pus să strige din acelaşi loc: “Te iubesc! Te iubesc!” şi imediat i-au venit inapoi aceleaşi cuvinte.
“Aceasta este legea vieţii, fiule”, i-a spus tatăl său. “Primim ceea ce dăm. Dăm ură, primim ură, dăm dragoste, primim dragoste. Ceea ce este important este ceea ce dăm noi întâi. Dacă nu dăm, nici nu primim”.
“Aceasta este legea vieţii, fiule”, i-a spus tatăl său. “Primim ceea ce dăm. Dăm ură, primim ură, dăm dragoste, primim dragoste. Ceea ce este important este ceea ce dăm noi întâi. Dacă nu dăm, nici nu primim”.