Pe aer; căci am lipsă de hârtie
Iar cetitoriul când i-o da cetire
Va trebui în versuri să respire!
Prin gubernia Sibiu, la vale
Trece moale şi agale
Valea cea cu draci şi raci
Horbach spus de saşi sau Hârtibaci
Pe lângă honvezii posaci
Prin ţigănii, cortorării or
Doar cirezi cuminţi de vaci
Nu poţi să taci
E fluviul Hârtibaci!
Mic Amazon ce baierile-l ţin
Să-l ia în apele-i pe jalnicul Cibin
Şi-apoi pe Olt, un afluent minor
Şi mai departe pe Danubiu, din zbor
Îl adoptă ca pe un mic izvor.
Ci taci poete nu mai râde
Şopteşte criticul cel care hâd e
Şi scrie despre inima ce-l mişcă
Pe Hârtibaciu ; de puternica Vălişcă!
Rescriu întreaga poezie, bat-o vina
Şi mă întreb câtă geografie ştiu
Cât Tăul Bârghişului e o Sulina
Şi-Agnita e un port pân’la Sibiu.
PS E-o gară plină de ciulini
Şi-o holbură ce îşi întinde viţa
Pe singurul vagon mort între şini
Pierdut de-o văduvă bătrână –Mocăniţa.
Nicu Ganea