Bursier al Fundaţiei „Emanoil Gojdu” (1802-1870) din Budapesta, el frecventează şi absolvă cursurile Facultăţii de Filozofie din capitala Ungariei, unde susţine şi doctoratul, prezentând două lucrări de diplomă: „Traducători maghiari ai lui Friedrich Schiller” (1759- 1805) şi „Andrei Mureşeanu” ( 1816-1863).
La rugămintea şi insistenţele tribunului-memorandist Ioan Raţiu (n. 19 august 1824–m. 4 decembrie 1902 ), în anul 1893 vine la Sibiu, spre a prelua conducerea ziarului „Tribuna” şi a publicaţiei Partidului Naţional Român.
Pentru activitatea sa revoluţionară va fi întemniţat vreme de doi ani, iar apoi expulzat din Bucovina, unde se stabilise între timp, după care revine la Braşov, pentru scurtă vreme, aici funcţionând ca profesor la un gimnaziu cu predare în limbile maghiară şi germană. În anul 1909 îl găsim la Lugoj, punând bazele ziarului „Drapelul”. Acuzat de spionaj în favoarea României, este întemniţat la Seghedin-Ungaria, în februarie 1918. Dar în scurtă vreme este eliberat, permiţându-i-se să participe, după actul Unirii de 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, la punerea bazelor învăţământului românesc din Transilvania.
Acesta a fost intelectualul-patriot Valeriu Branişte, consătenii lui din Cincu-Braşov aşezând o placă comemorativă pe clădirea cu numărul 252, de pe strada Pieţii, şi păstrând, ca amintire, unul dintre birourile sale de lucru. Firesc ar fi ca cineva dintre mai marii aşezării să „tocmească” şi execuţia unui bust!
V.BRANIŞTE: ” Din icoanele dulci ale copilăriei, din amintirea luminoasă a înaintaşilor şi din misterul legăturii cu glia din care am răsărit, se naşte acel avut sufletesc cu care intrăm în luptă şi muncă pe calea vieţii”.
Ioan Vulcan-Agniţeanul