În perioada 1 noiembrie - 14 decembrie 2013, elevii Școlii gimnaziale Nocrich s-au documentat despre istoria liniei, au căutat fotografii şi obiecte vechi, au aflat poveşti despre mocăniţă, au intervievat oameni care au lucrat la linie, iar apoi au ilustrat prin desene şi au descris în cuvinte cum a fost mocănița, cum își doresc să fie și mai ales de ce e important să fie repornită. Este lăudabil entuziasmul elevilor coordonați de profesor Spătaru Nicoleta și susținuți de cadrele didactice și conducerea școlii. Copiii au reușit să implice în concurs și părinții și bunicii, aceștia ajutându-i cu amintirile lor despre ”ceasul Văii Hârtibaciului”, cum era numită mocănița.
Concursul s-a derulat pe două secțiuni:
I.”Amintiri despre mocăniță” - secțiune de eseuri individuale unde s-au remarcat elevii: Fâțan George – clasa a V-a, Botoșăneanu Mihaela - clasa a V-a și Banea Cornel – clasa a VI-a.
II. ”Mocănița în viitor” – secțiune dedicată claselor ce au putut participa cu desene tematice, fotografii. La această secțiune s-a remarcat clasa a V-a.
Eforturile elevilor au fost răsplătite printr-o miniexcursie organizată la Sibiu. Astfel prin bunăvoința domnului primar 15 elevi au putut participa sâmbătă, 14 decembrie 2013, la festivitatea de premiere organizată la Teatrul Gong din Sibiu, au vizitat Muzeul de locomotive din Sibiu, Târgul de Crăciun din Piața Mare și au vizionat piesa de teatru ”Don Qijote”.
„Era multă lume în vagoane-un adevărat furnicar. Oamenii erau bine dispuşi, râdeau şi povesteau tot felul de întâmplări. Chiar dacă mocăniţa mergea încet, timpul trecea foarte repede. Tata spune că poveştile auzite în timpul călătoriilor cu mocăniţa i-au înfrumuseţat copilăria şi au fost adevărate lecţii de viaţă. Mi-ar plăcea să se reintroducă mocăniţa pe Valea Hârtibaciului ca să pot asculta şi eu poveştile oamenilor. (Bălăban Miruna cls. a VI-a)», ”După ce mi-a povestit bunica amintirile ei dragi în legătură cu mocănița am stat și m-am gândit că ar fi frumos să fie reintrodus acest mijloc de transport pe Valea Hârtibaciului. Într-o eră a vitezei în care oamenii nu mai au timp să socializeze, o plimbare cu mocănița ar fi binevenită. Să cunoști oameni sau chiar să te îndrăgostești în timp ce călătorești cred că este ceva deosebit. (Botoșăneanu Mihaela cls. a V-a)”, ”Mocănița este pentru mama nu doar un tren cu care făcea naveta, ci și un tren care i-a înfrumusețat copilăria. Îmi doresc și eu un tren de acesta! (Banea Cornel cls. a VI-a)” sunt doar câteva dintre argumentele pe care elevii de la Școala gimnazială Nocrich le aduc la cunoştinţă adulţilor și autorităților competente pentru repornirea mocăniței. Prin implicarea lor copiii au devenit astfel în mod oficial “prieteni ai mocăniţei”.
Prof. Spătaru Nicoleta
O meserie deosebită
Tata își amintește cu drag de vremea copilăriei și mai ales de bunicul, Fâțan Gheorghe, care a fost timp treizeci și cinci de ani acar în gara comunei Nocrich. El mi-a povestit că bunicul îl lua deseori cu el l-a la serviciu. Tatei îi făcea mare plăcere să se joace pe peron și mai ales să-l urmărească pe bunicul în timp ce acesta lucra. Tata era fascinat când bunicul schimba macazul, iar mocănița intra în gară cu un șuierat puternic. Pe peron aștepta multă lume. După ce se asigura că toți călătorii au urcat în vagoane, bunicul îi făcea semn mecanicului de locomotivă că poate să pornească. Mocănița mai șuiera o dată și cu un scârțâit puternic de roți se punea în mișcare. Tata o urmărea cu privirea până când mocănița se pierdea în zare. Chiar dacă drumul de la Nocrich la Sibiu se făcea în două ore, oamenii aveau timp să povestească și să lege prietenii. Acum când îmi povestește toate acestea mă fac să mă simt mândru de bunicul meu.
Mie mi-ar plăcea să se pună în circulație din nou mocănița pe Valea Hârtibaciului. Pentru că merge foarte încet ai posibilitatea să citești o carte sau să admiri peisajul deosebit de frumos: pădurile umbroase, dealurile pe care ciobanii își pasc oile. Poate pentru unii o călătorie cu mocănița însemnă o pierdere de timp pentru că durează foarte mult până ajungi la destinație, dar pentru mine înseamnă o adevărată provocare de a cunoaște lucruri noi și de a lega prietenii trainice.
Fâțan George cls. a V-a
Prof. coord. Spătaru Nicoleta