În 1957 profesorul Erhard Andree a fost transferat de la muzeul din Braşov cu scopul de-a organiza un muzeu la Agnita. La baza organizării acestui muzeu a stat pasiunea colecţionării unor obiecte, poate iniţial nebănuite ca valoare documentară.
În 1958 s-a organizat intr-o singură sală prima expoziţie ,,Centrul Agnita de-a lungul veacurilor”. Această expoziţie va fi completată cu o expoziţie de artă populară in 1959.
Începând cu anul 1961 Muzeul a funcţionat în strada Avram Iancu(Gării), nr. 2, in aripa stângă a imobilului, ocupând trei săli de expoziţie, un birou si un depozit pentru rezerve de obiecte muzeistice.
Expoziţia de bază, “Agnita si împrejurimile de-a lungul veacurilor” a fost deschisă publicului vizitator în data de 7 mai 1961, având ca tematică un profil de istorie, care oglindea dezvoltarea societatii din Agnita si localităţile învecinate din paleolitic pană la data respectivă.
Din anul 1969 muzeul este mutat în actuala clădire din strada 1 Decembrie, nr. 29. Clădirea, ea însăşi obiect de patrimoniu, este construită în stil baroc la 1839, reprezentând o miniatură veritabilă a Palatului Brukenthal din Sibiu. Faţada are ghirlande pe parapeţi, vreji afrontaţi pe bandă lată, iar faţada la curte păstrează, o galerie cu coloane de cărămidă. Este construită pe o pivniţă boltită, încadrată de o poartă cu boltă ce uneşte cele două aripi ale corpului A(271 m). A fost clasată în categoria B, cod LMI 2004-SB-II-m B 12 193 ( Lista Monumentelor istorice, 2004, Judeţul Sibiu
La început, în această clădire au locuit şi au funcţionat patru generaţii de medici cu pregătire academică: Dr. Carl Binder (1 832 -1889, care a instalat primul laborator de cercetare ştiinţifică în matere de bacteorologie, din Agnita, Dr. Andreas Breckner, apoi Dr. Robert Schuller, iar Herman Breckner până la mutarea lui în Sibiu. În trecut clădirea era cunoscută sub denumirea de,,Casa Medicilor”.
În corpul principal, din dreapta se află patru săli de expoziţie permanentă, şase săli - depozit de obecte (lemn, textile, tablouri, fier), 2 săli-biblioteca documentară a muzeului, arhiva, iar în cel din stânga- biroul muzeului.
În incinta curţii au mai existat două corpuri B şi C, care erau într-o stare avansată de degradare, în locul cărora Primăria Agnita a reuşit să construiască recent două clădiri noi cu destinaţia de expoziţii temporare , depozit de obiecte (ceramică şi lemn) şi grup sanitar.
În cele trei săli ale expoziţiei de bază, obiectele sunt expuse într-o înlănţuire cronologică a evoluţiei fenomenelor istorice, sociale si economice, nu numai din localităţile de pe valea propriu-zisa a Hîrtibaciului, ci şi din cele care gravitau spre aceasta, în general din bazinul hidrografic al râului.
Astfel, aflăm mai întâi, despre cele mai vechi urme de viaţă de pe aceste meleaguri, unelte din piatră din paleoliticul mijlociu si superior.
Principalele culturi neolitice atestate pe Valea Hîrtibaciului şi reprezentate în muzeu sunt: Criş, Turdaş, Petreşti, dovedite de ceramica neolitică găsită în mai multe puncte în perimetrul localităţilor: Caşolt, Hosman, Vurpăr, Marpod, Vărd, Agnita, Pelişor, Apoş, Stejeriş, Iacobeni, Beneşti, Ilimbav, Ruja, Merghindeal,
Ceramica din epoca bronzului, aparţinând culturilor Coţofeni si Sighişoara – Weitenberg, unelte din cupru si bronz au fost date la iveală, atât in centre cu dovezi ale culturilor neolitice, cat si in alte puncte de drenaj a bazinului hidrografic, cum sunt: Casolt, Corneţel, Hosman, Marpod, Alţâna, Bîrghiş, Agnita, Merghindeal.
Prima vârstă a fierului (Hallstatt) este dovedită de ceramica de la Casolt si Agnita.
Vase si fragmente de vase din ceramica, din perioada dacică, o râşniţă dacică de măcinat grăunţe, arme, fragmente din vatră au fost descoperite la Vărd, Veseud, Beneşti, Agnita, Roşia, Hosman, Ghijasa de Jos, exponate ce dovedesc rolul populaţiei autohtone în dezvoltarea societăţii umane pe aceste teritorii din interiorul lanţului carpatic.
Epoca daco-romană este reprezentată în muzeu prin mozaicuri, o fibulă romană din bronz, 11 monede romane, o cărămidă romană cu ştampila Legiunii a XIII –a Gemina şi patru vase.
Pe lângă vestigii, care atestă străvechile civilizaţii pe aceste meleaguri, în prima sală sunt expuse un craniu de rinocer si o măsea de mamut. Craniul de rinocer a fost descoperit în anul 1958 într-un depozit de pe Valea Lupului, la adâncime nu prea mare. Pentru măseaua de mamut, ştirile indică circa 1,50 m adâncimea locului unde a fost găsită.
Fragmente din vase şi vase din sec. IV-VI şi VII – IX din ceramică fină încheie ,,călătoria” prin istoria veche a ţinutului, dar nu înainte de a admira într-o fotografie, celebrul donariu, descoperit în sec. IV e.n., aparţinând, se pare unui sanctuar creştin.
Istoria feudală a aşezării este legată în mod deosebit de evoluţia meşteşugurilor şi organizarea breslelor,exponatele prezentate susţinând caracteristica esenţială a muzeului. Acestea, subliniază rolul pe care l-a avut localitatea în viaţa economică si socială a Transilvaniei în acea perioadă .
Dintre exponatele reprezentative pentru evoluţia breslelor trebuie menţionată colecţia de sigilii, ştampile, lăzi, semne de încunoştinţare, statute de funcţionare, unelte pentru prelucrarea inului, cânepii, lânii, o carte cu semnele folosite pentru înfieratul animalelor, instrumente de măsură, iar ca exponate datate: o ţindeică (1734), o meliţă (1786), cană de cositor a fraternităţii cizmarilor (1805), însemne de breaslă din 1718, 1838, 1882, 1890, 1902, obiecte ale sistemului de iluminat din sec. XVIII. Platoşe, coifuri (sec.XIV),săbii, unelte agricole folosite ca arme de luptă, diferite arme de foc familiarizează vizitatorul cu tehnica de luptă a locuitorilor de pe Hîrtibaciu si impun la reflecţii asupra necesităţilor de apărare a acestora în tot timpul evului mediu.
Fotocopiile unor documente amintesc de personalităţi istorice ale căror nume se leagă de Agnita (de exemplu, documentul emis de Mihai Viteazul,cel în care Iancu de Hunedoara relatează oficialităţilor din cele şapte scaune despre mişcările turcilor etc.)
O atenţie specială se acordă în expoziţia permanenta a muzeului evenimentelor istorice si culturale care au avut loc in sec. XIX si în prima jumătate a secolului XX în Transilvania, cu referiri directe la aşezările din partea sa sudică, circumscrisă Văii Hîrtibaciului. Sunt expuse astfel, fotografii ale unor personalităţi si fotocopii de documente ce privesc anul 1948, Unirea Principatelor Române, Războiul de Independenţă, înfiinţarea ASTREI, desăvârşirea formării statului naţional român, evenimente de care se leagă numele de AVRAM IANCU, NICOLAE BĂLCESCU, AL.I. CUZA, AUGUST TREBONIU LAURIAN (fondatorul Academiei Române ), GEORGE BARIŢIU, TIMOTEI CIPARIU, IACOB BOLOGA, KONDRAD SCHMIDT (din Agnita ), IOAN RAŢIU si alţi.
Muzeul deţine şi o bibliotecă documentară cu circa 12000 de cărţi si periodice. Astfel, în vitrinele muzeului sunt expuse cărţi vechi cu o deosebită valoare, cum sunt:
„Magazin istoric pentru Dacia”, tomul I, 1845, Bucureşti, sub redacţia lui A.T. Laurian ;
„Magazin istoric pentru Dacia”, tomul VII , 1851, Viena, A.T.Laurian ;
„Istoria românilor din timpurile cele mai vechi până în zilele noastre”, 1873, Bucureşti, A.T.Laurian ;
În cea de a patra sală este prezentată ,,Datina lolelor”- Fotografii înlănţuite cronologic, documente şi lăzii de breaslă
Patrimoniul muzeului conţine aproximativ 5500 bunuri culturale reprezentate prin colecţia de istorie şi arheologie (563 obiecte), colecţia de artă decorativă ( 469 obiecte ),colecţia de numismatică , colecţia de arta fotografică (2000 fotografii), colecţia de etnografie (1700 obiecte româneşti şi săseşti), 20 lăzi de breaslă, 2 steaguri de breaslă, 30 de picturi în ulei, 43 desene în creion, 23 acuarele, 39 nuduri şi relevee ale lui Mihail Barner, pictor agniţean, 20 de gravuri ale lui Hans Herman, pictor sibian .
Muzeul de Istorie „Valea Hîrtibaciului” din Agnita îşi face cunoscută activitatea în presa locală, respectiv în ziarele „Tribuna”, şi „Gazeta Hîrtibaciului”.
Muzeograf Mihaela Nevodar
