Aveţi grijă de creierele voastre murdare

Odată spălat, creierul se netezeşte într-atât cât să nu mai răsară întrebări sau alte buruieni. Se întreţine cu lungi sesiuni de somn, chiar şi ziua - se pun peste pleoape televiziuni, minciuni şi palme murdare de câtă mizerie strâng în pumni. Cu pumnii ăştia, ei lovesc oamenii care au drepturi de cerut. Spălatul creierului diferă de la băiat la fată, pe el îl şamponează cu maşină, casă, faimă, pe ea o scapă de riduri, de celulită şi de satul în care bunicii put a vacă. Spălatul creierului se face cu intensitate direct proporţională cu vârsta. Poate să se manifeste în hainele lui Barbie sau în violenţa din desenele animate, în parc, când copiii se întrebă câţi bani au părinţii lor şi de ce nu se duc mai des pe la mall. În şcoli, când te învaţă să-ţi fie teamă să fii critic. În licee, când plângi că nu arăţi atât de bine ca ele, ca ei, ca toată lumea asta care fuge de ea însăşi spre nimic, spre mai mult, spre tot mai mult, spre inutil, spre un plâns global. În facultate, când visezi ce-ai auzit că visează şi alţii. În viaţă, când creşti printre reguli de cum să fii, de cum să nu, de cât să ai, de cât să nu dai, de cât să îţi pese, de câte să nu-ţi pese. Odată spălat, creierul elimină de pe suprafaţa lui întrebări de genul: de ce fac ce fac? de ce sunt cum sunt? ce visez? de ce visez asta? ce mă face fericit? de ce mă simt mic? de ce trebuie? de ce nu încerc să schimb? Odată spălat, creierul e doar un organ paralizat. Aveţi grijă de creierele voastre murdare.

Oana Moisil