FOAIE VERDE DE BUJOR,Toată lumea are-un dor
Şi mai greu şi mai uşor
Numa’eu am mai puţin ,
De nu-l poate duce-un trin.
Căci doru’din pieptu’meu
Îi ca pământu’de greu.
Taci, cucule, nu cânta,
Că eu rău te-oi blestema.
Când o fi puii să-i scoţi,
Să ţi-i mânce corbii toţi.
Şi pe tine lângă pui,
Să nu mai cânţi nimănui.
Hălângrăvean Versavia(n.Răchită),
50 de ani, Agnita, 18 I 1984
MAICA NUMA-ATÂTA-I BUNĂ
Pân’copiii şi-i adună.
După ce i-o crescut mari,
Nu-i mai au nici-un habar.
Maica, până când mai poate,
Vine cu desagii-n spate;
La cel mic şi cel mai mare,
Să le-aducă de mâncare.
Maica, dacă-mbătrâneşte,
Toţi copiii o urăşte:
Că-i neghioabă şi bătrână,
Şi li-i silă de-a lor mumă.
Şi o mână să se ducă
La cel mare ori cea mică.
Că-i bătrână, nu mai poate
Să vie cu desagii-n spate.
Maica, dac-o văzut ce-i,
S-o întors la casa ei,
Şi se târâie cum poate,
Că-i bătrână, nu mai poate.
Acum o căzut de zace,
Câte-o carte ea le face:
Să vină din depărtare,
Să le-mpartă ce mai are.
Un părinte poate creşte
Şapte, opt copii, chiar zece;
Dar cu toţii împreună
N-au grijă de a lor mumă.
Şerban Maria, 41 de ani
(originară din Ighiş), Agnita, 19 IV 1982