Continuare din numărul anterior
 |
| Regele Ferdinand - întregitorul |
La 28 martie 1917 preotul Dionisie Turcu din Şoarş îşi manifesta îngrijorarea pentru faptul că la momentul respectiv avea doi fraţi mobilizaţi.
Încercările preoţilor de a scăpa de serviciul militar activ sunt tot mai evidente şi explicabile, având în vedere faptul că România intrase în război împotriva Austro-Ungariei, pentru care erau înrolaţi românii transilvăneni.
Aşa de exemplu, protopopul era anunţat de Consistor să-l sfătuiască pe Aurel Alexandru, învăţător în Ilimbav, fiul lui Ioan Alexandru, preotul din localitate, să intre cât mai repede în tagma preoţească pentru a nu pierde favorul de a fi scutit de serviciul militar activ. (36)
În acelaşi scop, preotul din Pelişor, Ioan Radu, cere protopopului un act doveditor pentru stabilitatea lui în funcţie, la 7 ∕20 aprilie 1917, act ce trebuia să-l prezinte la primăria comunală.
Tot aşa procedează şi părintele din Zlagna, Ioan Floca, obţinând adeverinţa de la protopop la 28 aprilie 1917. (38)
Preotul Romul Constantinescu din Ighişul Vechi acţionează la fel, în aceeaşi zi (39), iar părintele Ioan Popa din Vărd primeşte adeverinţa la 30 iunie 1917, deşi o solicitase încă din 10 iunie. (40)
La 15 aprilie 1917, medicul şef de regiment Octavian Filipescu din Merghindeal, îl înştiinţa pe protopop că s-au trimis cereri pentru eliberarea din internare a tatălui său, preotul Ioan Filipescu şi îi cerea să intervină în acest scop. (41) Acţiunea are sorţi de izbândă, preotul reîntorcându-se în sat, din comitatul Şopron, la 15 mai 1917. (42)
Răspunzând solicitării consistoriale, la 27 aprilie 1917, părintele protopop prezenta o situaţie a învăţătorilor din tract. Înainte de război erau 32 de învăţători, iar la data respectivă, doar 11 în funcţie, 20 fiind în serviciul militar, dintre care 5 eliberaţi pe caz de boală, plus o învăţătoare.
 |
| Mareşalul Averescu |
În luna următoare, preotul Petru Caţaveicu din Rodbav, aducea din nou la cunoştinţa protopopului, mai amănunţit, la 5 mai 1917 faptul că, datorită unui „glonte de tun” căzut înaintea edificiului şcolar, s-au spart aproape toate ferestrele „atât la sala de învăţământ, cât şi la locuinţa învăţătorului şi a fost găurit acoperişul, cât şi uşile şi pereţii”. Au ars rechizitele şcolare, biblioteca parohială şi cea şcolară. „Pălanul din jurul şcolii, a cimitirului şi a curţii parohiale a fost în mare parte ars de miliţie”(soldaţi), care au avut sediul în şcoală. (43)
La cererea efectuată de către oficiul parohial Chirpăr, protopopul se adresează Consistorului pentru scutirea cantorului Emanoil Păcurar de serviciul militar activ. În acelaşi scop s-au adresat protopopului şi cei din Ighişul Vechi, Pelişor, Vecerd şi Zlagna, în mai 1917 (44). Tot aşa şi locuitorii din Bruiu, pentru eliberarea cantorului Toma Băcilă, în iunie 1917. (45)
La 2 august 1917 erau sub arme 23 învăţători din tractul Agnita, dintre care 2 erau „dispenzaţi”: Bândea din Ilimbav şi Ioan Nistor din Movile; 3 concediaţi temporar: Bucur Ilie din Coveş, Dragoman Simion din Nocrich, Petru Rociu din Vecerd, trecuţi în România şi consideraţi dezertori. Învăţătorul Constantin Măhăra din Fofeldea n-a fost în serviciul militar, dar a trecut şi el în România în toamna lui 1916 (46).
La fel procedează şi preotul Nicolae Huiu din Găinari care profită de „invaziune” pentru a trece în România. (47)
La 1 octombrie 1917 începeau cursurile şcolare la Ruja, învăţătorul fiind înlocuit de preotul Nicolae Babeş (48), iar la Agnita, la 18∕31 octombrie, cu ajutorul învăţătorului Eroftei Holerga. Procesul de învăţămănt nu era însă reluat şi la Coveş. (49)
Statisticile întocmite în timpul războiului nu prezintă însă o certitudine maximă. Acest lucru reiese dintr-o adresă a protopopului I. Muntean către Consistor, în care preciza: „ în multe comune nu se ştie exact numărul celor căzuţi în război. Unii preoţi nu poartă evidenţă, ci aruncă cifre pe hârtie, ca să se scape, ceea ce se poate vedea din comparaţia acelora de pe anul 1917 cu cei anteriori, la numărul sufletelor şi a ştiutorilor de carte” (50). După încheierea păcii protopopul îşi lua angajamentul de a dispune să se facă numărătoarea exactă a oamenilor.
Învăţătorul din Ţichindeal, Ioan Cetean, rănit la picior şi operat în Belgrad, se adresează de acolo protopopului, nemulţumit că nu şi-a primit salariul de la comuna bisericească pe 1916 şi 1917. (51)
La 11 septembrie 1917 îl găsim chiar pe părintele protopop nemulţumit, motivul fiind faptul că „preoţi din protopopiatul Agnita erau numiţi ca înlocuitori în alte protopopiate din cauza războiului”, fără ca dânsul să ştie. (52)
Protopopul Nicolae Bonea din Făgăraş îl înştiinţa, ce-i drept, cam târziu, că „odată cu armata română în retragere, fiind duşi din acest tract foarte mulţi preoţi”, alţi „preoţi tineri fiind activaţi la miliţie ca preoţi capelani”, a apelat, pentru înlocuire, la preoţi apropiaţi din tractul Agnita. (53)
Lucrurile se agravează în Transilvania după retragerea trupelor române la sud de Carpaţi. La 16 mai 1918, primpretorul cercual din Agnita avea ordin „sever”, primit de la comitele suprem din Sighişoara, comisar guvernial, să determine comunele bisericeşti să se învoiască la trecerea şcolilor în proprietatea statului austro-ungar şi să le predea .Doar în 4 comune din tract acesta a întâmpinat opoziţia organelor bisericeşti. Tot atunci a intrat şi în posesia unui ordin emis de protopop, prin care bănuim că sfătuia preoţii să nu cedeze edificiile, ordin care, înaintat comitelui suprem, a provocat supărarea acestuia pe părinte.
Protopopul I.Muntean a fost interogat la 27 aprilie 1918, din însărcinarea comisarului guvernial, de către primnotarul comunal, Friedrich Műller, în legătură cu faptul că la invazia armatei române nu s-a refugiat. Răspunsul părintelui a fost acela că, deşi în vârstă de 70 ani, l-a întrebat pe primpretor, care l-a sfătuit să rămână, prilej cu care pretorul a întocmit un certificat, fără să-i dea un exemplar, deşi ceruse. (55)
Pentru comemorarea celor căzuţi în război, ministrul regesc ungar de culte şi instrucţiune publică a dispus, la 15 octombrie 1918 ca, în şcolile de stat să se aranjeze la 2 noiembrie, când biserica apuseană serbează amintirea morţilor, o serbare şcolară în care, în mod vrednic de memoria eroilor, să se arate scopul „măreţ” pentru care ei şi-au jertfit viaţa şi, tot atunci, să se facă o colectă, banii strânşi fiind înaintaţi guvernului pentru scopul amintit. (56)
După trei zile, mitropolitul Miron Cristea cerea preoţilor ca, la 20 noiembrie 1918, în fiecare biserică să se facă parastas pentru odihna sufletelor eroilor căzuţi în război, iar după biserică, tinerimea şcolară să fie întrunită în şcoală, unde , după intonarea unei cântări bisericeşti, să se amintească numele celor căzuţi în război, iar colecta făcută cu acel prilej, să fie trimisă la Consistor. (57)
Pe baza cercetărilor făcute de noi în registre din Arhiva Primăriei Agnita, amintim mai jos numele localnicilor decedaţi în primul război mondial, în ordine alfabetică:
1. Andrée Wilhelm Carol, păpucar, mort la 3 iulie 1916 pe câmpul de luptă în Rusia;
2. Anghel Andronic, plugar, de 38 ani, dispărut în timpul războiului , în aprilie 1918;
3. Anghel Gheorghe, de 25 ani, decedat pe câmpul de luptă în Galiţia, la 23 oct. 1914;
4. Ban Valeriu, de 26 ani, decedat pe câmpul de luptă din cauză necunoscută;
5. Beer Iuliu, de 34 ani, decedat pe câmpul de luptă în Rusia, la 1 iunie 1915;
6. Binder Martin, de 35 ani, mort pe câmpul de luptă;
7. Branişte Lazăr, plugar, încetat din viaţă într-un lagăr de prizonieri în Siberia, la 7 aprilie 1919;
8. Brenner Michael, de 35 ani, mort pe câmpul de luptă;
9. Brenner Mihail, păpucar, mort în luptă în Rusia;
10. Brezai Ioachim, plugar, mort pe câmpul de luptă ân captivitate rusească;
11. Ceteraş Ilie, de 37 ani, mort pe câmpul de luptă în Rusia;
12. Cohharz Mihail, de 43 ani, păpucar, mort pe câmpul de luptă;
13. Comşa Andronie, plugar, mort în Italia;
14. Connerth Wilhelm, rănit grav la cap pe câmpul de luptă în Rusia, mort la 10 oct.1916;
15. Dietrich Mihail, dispărut în război; declarat mort în 1924;
16. Drumaş Dumitru, de 37 ani, decedat pe câmpul de luptă;
17. Fabritius Mihail, mort pe câmpul de luptă la Lootz;
18. Fernengel Siederiu, de 32 ani, comerciant, mort pe câmpul de luptă;
19. Fesiu Chirion, de 32 ani, zilier, mort pe câmpul de luptă;
20. Flitter Ioan, plugar, mort la 28 februarie 1915, pe câmpul de luptă în Oradea Mare;
21. Frăticiu Romul, de 30 ani, plugar, decedat pe câmpul de luptă;
22. Gassner Wilhelm, pielar, mort pe câmpul de luptă în Viena, la 8 noiembrie 1918;
23. Gärtner Mihaly, de 27 ani, decedat în oct. 1917 la Josefstadt;
24. Gune Wilhelm, de 40 ani, inginer, mort pe câmpul de luptă din Rusia;
25. Herberth Georg, de 21 ani,zidar, mort pe câmpul de luptă la 8 oct. 1915;
26. Hurdubeţiu Artenie, dispărut în război, declarat mort în 1924;
27. Jeleriu Zaharia, plugar, dispărut în timpul războiului, declarat mort în 1924;
28. Knall Friedrich, mort pe câmpul de luptă;
29. Knall Georg, de 35 ani, cojocar, mort pe câmpul de luptă;
30. Knall Ioan, „decedat pe câmpul de luptă ca prinsoare italiană”;
31. Knall Mihail,de 30 ani, pielar, mort pe câmpul de luptă, la Tirol;
32. Laszcu (Lascu) Dinu, de 18 ani, decedat la 26 oct. 1916;
33. Laţcu Dionisie, de 28 ani, mort pe câmpul de luptă în Italia;
34. Lăcătuş Andrei, zilier, de 32 ani, mort pe câmpul de luptă;
35. Lene Auxent (Axente), de 42 ani, împuşcat de un soldat german la 11 dec. 1918, în Agnita;
36. Maurer Johann, de 35 ani,mort pe câmpul de luptă în Rusia;
37. Maurer Mihail, de 33 ani, mort pe câmpul de luptă în Rusia;
38. Munda István, de 42 ani, decedat în 1917 şi înregistrat la 12 febr. 1918;
39. Radu Ieromos, de 23 ani, mort la 28 mai 1917 (la Skopa ?) şi înregistrat la 6 august 1918;
40. Radu Ioan, de 24 ani, zidar, mort pe câmpul de luptă, înregistrat în 1929;
41. Rafailă Iacob, de 36 ani, decedat pe câmpul de luptă, cauza necunoscută;
42. Rafail Iosif, decedat pe câmpul de luptă, cauza necunoscută;
43. Rehner Carol, mort pe câmpul de luptă la Sabar;
44. Roth Gyorgy, de 29 ani, decedat la 25 sept. 1916 şi înregistrat înla 12 febr. 1918;
45. Sill Johann, de24 ani, croitor, mort pe câmpul de luptă la 4 iulie 1916;
46. Schmidt Conrad, pielar, mort pe câmpul de luptă în Italia;
47. Schuller Wilhelm, de 30 ani, tâmplar, mort pe câmpul de luptă în Rusia;
48. Tălăran ? Ioan, de 30 ani, decedat pe câmpul de luptă la 10 iunie 1915;
49. Thellmann Friederic, de 37 ani, rotar, mort pe câmpul de luptă;
50. Toda Miklos, de 22 ani, decedat la 7 august 1916 în Albania, la Ravaja;
51. Toda Nicolae, de 33 ani, mort pe câmpul de luptă, înregistrat în 1926;
52. Wächter Friedric, decedat în Rusia; înregistrat în 1925;
53. Wonner Ioan Mihail, de 40 ani, plugar, mort pe câmpul de luptă, înregistrat în 1926;
54. Zinz Georg, de 38 ani, rotar, mort pe câmpul de luptă, înregistrat în 1928;
55. Zinz Wilhelm, de 35 ani, tâmplar, mort pe câmpul de luptă, înregistrat în 1929;
56. Zlatea Chirion, de 46 ani, decedat pe câmpul de luptă.
Din Ruja au câzut, tot în război, următorii:
1. Albert Mihail, de 49 ani, plugar, dispărut în timpul războiului, înregistrat în 1925;
2. Andre Mihail, de 51 ani, plugar, dispărut, înregistrat în 1925;
3. Balteş Toma, de 31 ani, plugar, dispărut la 31 august 1917, înregistrat în 1927;
4. Besci Adam, de 33 ani, zilier, dispărut, înregistrat în 1927;
5. Birkach Ivan, de 32 ani, plugar, dispărut la 16 iulie 1916, înregistrat în 1927;
6. Buchholzer Martin, de 32 ani, econom, dispărut, înregistrat ca decedat în 1925;
7. Elges Friedrich, dispărut la 25 aug 1918, înregistrat în 1925;.
8. Fleischer Janos, de 22 ani, decedat la 20 iulie 1915 în Vladimir Orosaország;
9. Fleischer Mihail, de 30 ani, dispărut, înregistrat în 1927;
10. Gabor Toader, de 47 ani, dispărut, înregistrat în 1925;
11. Hertel Mihaly, decedat în Galiţia, la 23 sept. 1914;
12. Kopan Andrei, de 35 ani, dispărut, înregistrat în 1925;
13. Kraft Ioan, de 36 ani, plugar, dispărut la 15 sept. 1918, înregistrat în 1927;
14. Morariu Ioan, de 32 ani, plugar, dispărut, înregistrat în 1927;
15. Morariu Zaharie, de 30 ani, plugar, dispărut, înregistrat în 1927;
16. Orlandea Andreiu, de 32 ani, plugar, dispărut, înregistrat în 1927;
17. Pascu Elek,de 35 ani, decedat la Brűnn, la 29 ian. 1917;
18. Pascu Iosif, de 25 ani, zilier, dispărut, înregistrat ca decedat în 1925;
19. Pascu Miklos, de 19 ani, decedat la 16 sept. 1916, la Lemberg, în Galiţia;
20. Pascu Vasile, de 42 ani, zilier, dispărut, înregistrat în 1925;
21. Pascu Vasile, de 47 ani, zilier, dispărut, înregistrat în 1927;
22. Pintea Ioan, de 30 ani, econom, dispărut la 29 aug. 1915, înregistrat în 1925;
23. Radu Nicolae, de 32 ani, dispărut, înregistrat în 1925;
24. Rochus Michael, de 46 ani, plugar, dispărut, înregistrat în 1925;
25. Salmen Martin, de 36 ani, dispărut la 19 sept. 1914, înregistrat în 1925;
26. Zămăcău Iosif, de 43 ani, zilier, dispărut, înregistrat în 1925;
27. Zucker Ioan, de 32 ani, plugar, dispărut la 31 mai 1915, înregistrat în 1927. (58)
Din păcate, Arhiva Primăriei Agmita nu are în inventar şi registrele de la Coveş din perioada războiului. Acestea se găsesc la Bârghiş şi vor constitui obiectul unor cercetări viitoare.
Un număr însemnat de persoane au decedat în 1918 ca urmare a epidemiei de gripă spaniolă, care s-a manifestat în întreaga lume. Nu se precizează în registrele Primăriei Agnita această cauză, dar ştim din registrele aflate în Arhiva Bisericii Evanghelice. Comparând numărul decedaţilor de dinainte şi de după 1918, constatăm că numărul este mult mai mare în anul la care am făcut referire:
-în 1913 - 71 morţi; 1914 – 56; 1915 - 81; 1916 - 73; 1917 - 68; 1918 - 92, din care 21 erau copii; 1919 – 60.
La Ruja, la fel, numărul decedaţilor este mai mare în 1918, faţă de ceilalţi ani- în 1913 - 17; 1914 - 29; 1915 - 38; 1916 - 26; 1917 - 25; 1918 - 56; 1919 - 23.
Prof.Gavriliu Nicoleta