SFÂNTUL (MOȘ) NICOLAE
Între praznicele Bisericii și ale sãrbãtorilor creștinești, tradiția poporului nostru pune la loc de frunte Ziua Sfântului Ierarh Nicolae, fãcãtorul de minuni, al cãrui nume se tãlmãcește biruitor de popor , biruitor al rãului (
Auzindu-le rugãciunea și vãzându-le cum se jeluiau, sfântul bun și drept a fãcut o minune trimițându-i tatãlui acestora (noaptea, pe furiș!) trei pungi cu galbeni. Astfel fetele au scãpat de cãsãtoriile pe care nu le doreau. De aici, probabil, ca și din neasemuita dãrnicie de a-și împãrți averea, provine obiceiul de a face cadouri copiilor cuminți.
Românii din Valea Hârtibaciului au o evlavie aparte pentru acest sfânt, fiind socotit, pentru copii mai ales, Înainte vestitorul lui Moș Crãciun. De aceea, i se spune și Moș Nicolae aducãtor de daruri.
Iconarii țãrani i-au zugrãvit chipul ca pe al unui om bãtrân (Moș Nicolae), cu pletele și barba albe. De fapt, Moș Nicolae e personificarea, la vârsta senectuții, a timpului îmbãtrânit și a preluat din calendarul creștin numele și data de celebrare ale Sf. Nicolae. De Moș Nicolae, în ajun seara, se pun daruri (mai ales dulciuri) în încãlțãmintea copiilor cuminți. Cei neastâmpãrați primesc o nuielușã, numitã Sf. Nicolae din cui sau Sf. Nicolae de pe coardã. Tradiția localã ne spune cã nuielușa trebuia sã fie de mãr. Ea era pusã apoi în apã și, dacã înflorea pânã la Crãciun, însemna cã sfântul a mijlocit iertarea celui lovit. Rolul de ocrotitor al familiei, cu care a fost învestit de religia ortodoxã, îi dã dreptul sã intervinã în acest fel în educația copiilor. Existã și ipoteza cã obiceiul cu joarda, ca un avertisment pentru cei care au apucat pe-o cale greșitã, provine din întâmplarea de la Sinodul de la Niceea, din anul 325, când Nicolae i-a dat o palmã încãpãțânatului episcop Arie. Copiii curãțau seara ghetele, le fãceau cu glubin2 , le puneau în geam, în casã (Retiș) și așteptau cu nerãbdare sã vinã dimineața sã vadã ce le-a adus Moșul! Acesta le aducea nuci, bomboane, cãrigã de zahãr (zahãr cubic)...
În Chirpãr, de Sf. Nicolae toți bãieții se adunã la o gazdã și apoi merg la toți cei pe care-i cheamã Nicolae sau Nicoleta. În Ruja, la fereastra celor cu numele de Nicolae se cânta Aghiosul. Erau poftiți în casã și omeniți. La ieșirea de la slujbã, bãrbații din Nucet se adunau la un Nicolae și petreceau. Niculaii din Movile erau gratulați și-i omeneau pe oaspeți cu bãuturã, lichiu și struț (cozonac). În Apoș sãrbãtoriților li se fãceau cununi din flori de hârtie creponatã pe crenguțã de cetinã și li se cânta o romanțã. Cununile celor din Retiș erau fãcute dintr-un cerc de sârmã, hârtie creponatã, flori roza și albe. Neamurile și prietenii le cântau celor din Hosman colinda specificã, la geam ori în casã. Iatã varianta respectivã:
Bucurã-te, bucurã-te / Nicolae Arhiereu/
Temãtor de Dumnezeu; / Îndreptãtor de credințã,
/ Ajutor la neputințã. / Pe sãraci i-ai ajutat, / Pe
bolnavi i-ai cercetat. / Roagã-l azi pe Dumnezeu /
Sã ne mântuie de rãu. / Biserica noastrã Sfântã/
Cu rugãciune îți cântã, / Rugãtor ne-ai fi mereu /
Cãtre bunul Dumnezeu / Și ne fã și nouã parte /
De-a ta mare bunãtate; / Pururea sã te cinstim ,/
În veci sã te preamãrim!
Stoia Elena, 66 de ani, 26 XI 2011
De cca. 50 de ani, în Hosman merg țiganii la gratulat3 , cu acordeon. Primesc bani și nu mai intrã în casã. Acest obicei al cadourilor s-a împãmântenit mai mult la oraș. De fapt, adevãratul Moș Crãciun, cel din tradiția Bisericii, este Sf. Nicolae, cãci Moș Crãciun de azi, cu renii și veșmântul roșu, a fost inventat la începutul secolului al XX-lea de o companie de publicitate americanã care fãcea reclamã pentru Coca cola.
Prof. Mircea Drãgan-Noiștețeanu