În micuţul, liniştitul, înverzitul şi înfloratul autumnal cimitir din preajma bisericuţei „ Sf. Nicolae”,din „Dealul Românilor”, de deasupra drumului de hotar ce duce către „fundătura” Sărăturilor, a Vaii Olbocului si a satului Veseud, scrisul frumos, „săpat” în piatra de granit al unei Sfinte Cruci, ne vesteşte că „Aici se odihneşte căpitanul Axente Lene, născut la 14 Feb.1877, omorât mişeleşte de nemţi în Agnita, la 18 Dec. 1918, pierzându-şi viaţa pentru învierea neamului”.
O succintă prezentare a tragicei şi regretabilei întâmplări petrecută în urmă cu 95 de ani. Curând, după ce s-a reîntors de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, respectivul căpitan, în calitatea lui de comandant al Districtului Gărzilor Naţionale din Agnita, va fi împuşcat mortal de un soldat neamţ, din trupele Reich-ului, aflate în retragere. Cauza, motivată atunci, fiind un conflict minor şi întâmplător între cei doi. Se petrecea târziu, în noaptea de 18 spre 19 decembrie a anului 1918. Cronicile scrise ale acelor zile amintesc de tristeţea generală care a cuprins întreaga populaţie a Agnitei, precum şi a satelor şi comunităţilor româneşti şi săseşti de pe întreaga vale a Hârtibaciului, la aflarea acelei veşti. De asemenea, că funerariile s-au transformat nu în duşmănii şi răzbunări între români şi saşi, ci într-un moment de solidaritate colectivă pentru apărarea cauzelor Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia.
Au trecut ani si ani, iar când se părea că peste tragica întâmplare se aşternuse nemiloasa uitare, membrii Consiliului Parohial Ortodox din Agnita hotărăşte strămutarea osemintelor lui Axente Lene şi reînhumarea şi sfinţirea lor într-un modest dar foarte frumos şi bine îngrijit mormânt, situat pe aleea principală a micuţului cimitir.
Ca urmare, acum, târziu în toamnă, când ne aflăm în preajma Sărbătorii Naţionale şi a împlinirii a 95 de ani de la făurirea României Mari, precum şi a comemorării a tot atâta vreme de la tragica moarte a căpitanului-erou, agniţenii credincioşii, care vin să se roage în faţa altarului „Bisericuţei din Deal”, nu uită să aşeze pe pământul reavăn şi rece al mormântului său gingaşe şi înmiresmate crizanteme. Cu atât mai lăudabil, creştinesc şi omenesc este acest gest cu cât, în curând, vineri, 6 decembrie, va fi sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae. Cel care a „oferit” în dar numele său hramului de laudă şi cinstire al acestei micuţe şi plăpânde bisericuţe din „Dealul romanilor agniţeni”!
SIBIU, noiembrie 2013
Ioan Vulcan-Agniteanul
ioan.vulcan@yahoo.ro