Lumina se îmbracă-n strai de aur
iar spaţiul e umplut de-un râs salbatic, mic.
În ochii tăi descopăr cerul :
Oglinda-nşelătoare !
Dorinţa mă învaţă să gust nesiguranţa.
Să murmur la urechea orei
o vrajă
ca totul să se-oprească-n loc
pădurea să adoarmă-n jurul nostru
ca uscăciunea să cuprindă totul
ieşirea să o-nchidă,
iar timpul stând pe loc să fie
un dans nebun de dragoste şi dor,
o horă transparentă şi gingaşă
în mijlocul lui nicăieri.
Sufletu-mi de copil tot caută
grauntele candorii
şi bulbii inocenţei
