Anafura

Anafura este doar paine binecuvantata. Ea nu este prefacuta in cadrul Sfintei Liturghii in Trupul si Sangele Domnului, motiv pentru care poarta si denumirea de “antidoron”, adica “in loc de dar”, si era daruita spre mangaiere celor care nu se puteau impartasi cu Trupul si Sangele Mantuitorului. Anafura se binecuvinteaza la Axion, imediat dupa prefacerea painii si a vinului in Trupul si Sangele Domnului. Paraclisierul ii aduce preotului spre finalul cantarii Axionului vasul cu bucatile de paine extrase prin taiere din prescurile si painile aduse la Proscomidie. Preotul atinge vasul cu paine de sfantul disc si de sfantul potir, rostind: “Binecuvantata este anafura sfintilor Tai, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor”. Interesant este ca la rusi nici astazi anafura nu se binecuvinteaza printr-o formula sau gest anume. E adevarat ca la ei anafura se taie exclusiv din prescuri si nu si din paini obisnuite dupa cum se intampla la noi, de aceea ei considera a fi suficiente pentru binecuvantare rugaciunile de la Proscomidie. In trecut, anafura era considerata doar bucata ramasa de la prescura din care fusese scos Agnetul. Ea era data persoanelor care nu se impartaseau. Mai tarziu, odata cu dezvoltarea Proscomidiei, au aparut si alte prescuri, iar bucatile ramase dupa scoaterea miridelor din ele au ajuns sa fie folosite ca anafura. Mentionez ca la Sfanta Liturghie se folosesc cinci prescuri din care preotul savarseste randuiala Proscomidiei. Din prima prescura se scoate Sfantul Agnet, din a doua se scoate particica pentru Maica Domnului, iar din a treia se scot noua particele pentru cele noua cete al sfintilor. Ultimele doua sunt pentru pomenirea credinciosilor: din a patra se scot particele (miride) pentru cei vii, iar din a cincea pentru cei adormiti. Asadar, bucatile de anafura sunt luate din ceea ce ramane nefolosit din cele cinci prescuri. Cand anafura rezultata din aceste prescuri nu este suficienta pentru credinciosi, este ingaduit sa se foloseasca si paine. In zilele noastre anafura este luata dupa impartasire. Credinciosii care nu s-au impartasit, dar au participat la Sfanta Liturghie si nu au mancat nimic in dimineata aceea, o pot lua dupa ce s-au miruit. Cei care au mancat o pot lua acasa si o pot consuma numai pe nemancate. Important este sa nu ne oprim doar la ea si sa uitam de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului. In cadrul Sfintei Liturghii preotul nu ne invita niciodata sa luam anafura, insa cu potirul in mana el spune: Apropiati-va! Crestinului caruia ii este foame de Hristos, raspunde poftirii. El nu trebuie sa aseze nimic in locul Trupului si Sangelui Domnului. Sunt persoane care pe baza avertismentului dat de Sfantul Apostol Pavel “Oricine va manca painea sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi fata de Trupul si de Sangele Domnului. Sa se cerceteze dar omul pe sine, si asa sa manance din Paine si sa bea din Pahar. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind Trupul Domnului”, sau pe rugaciunile Dumnezeiestii Liturghii - “Nimeni din cei legati cu pofte sau cu desfatari trupesti nu este vrednic sa vina, sa se apropie sau sa slujeasca Tie, Imparate al slavei”, se considera nevrednice si refuza sa se impartaseasca. Acestora trebuie sa le vestim ca Sfantul Apostol Pavel nicaieri nu propune alegerea: “Voi, cei vrednici, impartasiti-va, iar voi, cei nevrednici, sa va abtineti”. Ca urmare, pregatirea nu consta in calculul si analiza “pregatirii” si a “nepregatirii”, ci in raspunsul iubirii la iubire.Cei care se opresc doar la anafura, trebuie sa ia seama la ce spune Hristos: “Adevarat, adevarat va zic voua : daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevarata mancare si Sangele Meu, adevarata bautura. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el” (Ioan 6, 53-56).
Sa ne rugam ca lumea sa fie miscata si sa raspunda la cuvintele pe care preotul, cu potirul in mana, le rosteste: “Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati”.

Adrian Cocosila