Satul meu, m-am întors acasă! ...

... au spus într-un glas peste 100 de persoane cu origini în satul Vecerd.
După mulți ani fii satului s-au reunit pe ulițele pe care cu atâta bucurie și seninătate le-au însuflețit în copilărie, la casa părintească, sau cea a bunicilor, în care și acum se mai simte mirosul pâinii proaspăs scoase din cuptor și se aud basmele de la gura sobei, și la biserica unde pentru prima dată au înălțat cu glas tare „Tatăl nostru“.
Câte amintiri și câtă bucurie s-a citit pe chipurile vecerzenilor, unii veniți de la sute de kilometrii distanță, și câtă uimire și încântare în privirile celor care i-au însoțit și au călcat pentru prima dată în „satul care dă buna ziua“. Bătrânilor rămași în sat li s-au deschis larg brațele încercând să-i îmbrățișeze pe toți cei întorși în sat și pe care nu mai sperau să-i revadă, iar lacrimile de fericire le-au udat obrazul brăzdat de vreme.
A fost o sărbătoare a oamenilor simpli, care deși cu timpul au atins un statut social important și-au păstrat din inocența copilăriei și modestia rurală. Deși a fost într-adevăr un eveniment s-a păstrat caracterul familial și tradițional, fără osteneala autorităților.
Gătiți de sărbătoare, unii în port tradițional, specific satului, vecerzeni de toate vârstele s-au strâns întâi la biserică unde au participat la o slujbă oficiată de Preotul Paroh Marius Ciprian Bogdan. La fel ca în trecut biserica din Vecerd a fost arhiplină iar icoanele pictate pe pereți parcă mulțumeau celor prezenți pentru rugăciunile rostite într-un glas. În predica de la final Preotul Paroh Marius Ciprian Bogdan a remarcat faptul că această primă ediție are loc în prima sâmbătă de după Praznicul Adormirii Maicii Domnului și a propus ca la edițiile următoare să se păstreze aceeași dată.
După slujbă, participanții la eveniment au pornit într-un tur al satului, au vizitat mânați de călăraș fiecare uliță și s-au oprit la fiecare poartă împodobită cu covoare tradiționale înflorate unde bătrânii satului îi așteptau să le dea binețe. Răsunau ca altădată ulițele Vecerdului de chiotele copiilor.

Deși la petrecerea tradițională ce a urmat participanții nu au mai fost în număr atât de mare, cei care au rămas s-au bucurat de suprize cu specific popular pregătite și s-au prins în joc așa cum o făceau la nunțile și sărbătorile din sat. După foarte mulți ani în care Căminul Cultural din Vecerd a găzduit doar pomeni și parastase, iată că de această dată din sală s-au auzit cântece folclorice și strigături populare păstrate de-a lungul vremii ca o comoară a satului.
La final, toți cei care au răspuns chemării și s-au întors acasă au promis să transforme această sărbătoare într-o tradiție a satului și să țină seama de propunerea preotului ca în fiecare an, în prima sâmbătă de după Sfânata Mărie Mare să se reîntoarcă în Vecerd cu toții.

Bogdan Albu