Nuna mare-i supărată
Că place nunu pe altă.
Şi nu poate să se uite,
Că place nunu mai multe.
Nunu mare-i om frumos,
Ş-o-ntors cojocu’ pe dos.
Nunu mare-i om voinic
Şi tremură că-i e frig.
Se uită nunu la mine
Că am două sticle pline
Şi nu-i dau şi lui să-nchine.
Da eu incă nu i-oi da
Pînă nu m-o săruta.
Foaie verde ca aluna,
Uitaţi-vă la nuna,
Că-i supărată-un picuţ
Că mi-o fost nunu drăguţ;
Şi se uită lung şi tare
C-am vorbit de sărutare.
Nu te mai supăra, nună,
Nu-l sărut pe-o sută bună.
Ce stai, nună, supărată
Ca o floare scuturată?
Ori fuiorul nu ţi-i tors,
Ori nunu nu ţi-i frumos?
Las’ că fuiorul l-om toarce,
Pe nunu frumos l-om face.
Că l-om unge pe căldare
Şi l-om face ca pe-o floare.
Şi l-om unge de ceaun
Şi l-om face ca pe-un domn.
Culese de Mircea Drăgan - Noistețeanu