Mihai Barbu face parte din categoria oamenilor care nu numai că visează frumos dar şi luptă pentru a-şi îndeplinii visul. După mulţi ani de muncă printre străini, pe unde a fost ucenic, calfă şi a ajuns meşter, se întoarce acasă pentru a face ceva ce-i place foarte mult; să pună împreună cai frumoşi şi oameni buni.
Pentru a-şi împlini visul, Mihai a depus la GAL Microregiunea Hârtibaciu, un proiect în valoare de 227 669 euro, din care 193 108 euro sunt fonduri europene nerambursabile iar 34561euro sunt bani personali câştigaţi cu trudă prin ţări străine.
Proiectul lui Mihai urmează să fie realizat la Apoş. Despre ceea ce va face acolo, despre turism şi educaţie ecvestră, despre atragerea copiilor şi promovarea unei zone deosebit de frumoase, cititorii Gazetei Hârtibaciului vor afla din prezentarea făcută de el în acest număr şi în cele următoare.
TURISM CULTURAL-ECVESTRU
A G N I T A – AGNETHELN
Calul, prin forţa şi impozanţa lui revine în lumea omului modern ca şi prieten, sprijin,companion, fiind liantul dintre rădăcinile trecutului cu prezentul , acolo unde legenda se împleteşte cu realitatea. Deasemenea, în mod paradoxal, caii sunt oglina unei societăţi civilizate, numărul acestora şi performanţele lor vor fi mereu direct proporţionale cu gradul de dezvoltare şi civilizaţie a unei ţări.
Turismul ecvestru din România, din păcate , comparativ cu alte ţări sau mai ales cu vecinii noştri maghiari, e foarte slab promovat, deşi potenţialul este mult mai mare.Vorba marelui nostru dramaturg, este sublim dar lipseşte cu desăvârşire. Datorită lipsei “infrastructurii” să zic aşa, adică a unor persoane pregătite în domeniu care să cunoască fenomenul să îl înţeleagă şi să îl exploateze, turismul ecvestru cu mici excepţii (fără să fac referiri, dar pentru care păstrez toata stima) se rezuma la mici tururi călare în condiţii care pun clientul şi calul în pericol. Lipsa unei clasificari clare ale acestor stabilimente gen o potcoava, doua potcoave etc. câştigate în funcţie de condiţiile şi calitatea serviciilor oferite, calificarea personalului, fac ca acest gen de turism, prim forul de conducere CNTE să lase în bătaia vântului tot ce înseamnă promovarea, şi implemetarea de soluţii clare şi viabile în vederea scoaterii în evidenţă a acestui gen de turism cu atâta potenţial în România.
Reglementările de acest gen, respectiv clasificarea stabilimetelor, organizarea unor cursuri de ghizi (o ramură nouă, care la normele actuale se cere cunoaşterea a cel puţin una, două limbi de circulatie internaţională, cursuri de prim ajutor, stadii ale nivelului de echitaţie, prim ajutor ecvin,cunoştinte de psihologia calului şi umană, simulari de situaţii neprevazute ,să fie familiarizat cu istoricul zonei să facă prezentări, să spună legende specifice locului, să cunoască flora, fauna şi în general tot ceea ce ar conta în a descrie tot ceea ce îi înconjoara, etc) acestea sunt doar câteva dintre aspectele pe care un ghid profesinist trebuie să le stăpâneasca alături de o atitudine profesională, ochiul pentru detalii şi inspiraţia care toate la un loc contribuie la o experienţă unică a clientului.
Priceperea ghidului şi experienţa lui cât şi secretul reuşitei constă în alegerea calului potrivit pentru o persoană, asadar de la primul contact cu clientul , ghidul trebuie să îşi cunoască foarte bine caii, să fie un fin psiholog, pentru a capta acea sclipire din ochii calului şi a o corela cu cea a clientului, acel “Je ne sais quois” care e pur şi simplu reţeta succesului, de a creea perechea perfectă!
Pentru jumătate din clienţi expereinţa încălecării e prima de acest gen, şi dacă ghidul prin priceprea lui reuşeşte să facă această experienţă una plăcută şi de neuitat, acel client va căuta în primul rând vacanţe unde caii sunt prezenţi şi, dimpotrivă, daca expereinţa este neplacuta, dacă ghidul nu ştie să insufle încrederea va fi şi ultima de acest gen.
Totuşi reglementările dorite în turismul ecvestru unde se vor specifica clar prin normative, norme de siguranţă cal-călăreţ, impunerea unor asigurari sau intocmirea unor preînţelegeri scrise unde fiecare parte îşi asumă sau nu îşi asumă responsabilităţi în materie de risc. De obicei operatorul îşi asumă responsabilitatea pentru calitatea harnaşamentului şi caută să reducă la minim accidentele cauzate de o chingă rupta, sau o curea desfăcută. să pună la dispoziţie echipament de protectţe (căşti de protectie specifice şi boddy protector), să pună în gardă călăreţul despre obiceiurile calului, sau să nu folosească cai,care nu sunt în concordanţă cu expereinţa călăreţului.La fel clientul trebuie instruit de dificultatea traseelor, de tempo şi orice altceva e necesar să cunoască.Nu trebuie uitat faptul ca statistic, din echitaţie provin cele mai multe accidente în sport. Asta nu trebuie să ne sperie dată fiind popularitatea acestui sport, însă nici nu trebuie ignorat acest aspect. Din experienţa personală am aflat că priceprea , rabdarea şi moderaţia reduc la minim aceste riscuri. Sunt mândru să spun ca am o experienţă greu de egalat, însa cu toată consideraţia spre binele calului, a omului şi împreună a turismului ecvestru, sper să o împărtaşesc, ca să fie folosită , să duca turismul ecvestru din România acolo unde îi este locul.
Conceptul ecvestru gândit de mine, va fi unul cu totul special şi unic, unde se va pune calul în sprijnul omului, sub cele mai variate forme inedite şi chiar se va cauta simbioza perfectă, comuniunea unde calul si oamenii din jurul lor îşi câştigă respectul şi renumele.
In plan personal, dupa o experienţă îndelungată în Marea Britanie, unde am început să lucrez cu caii la standarde ridicate, apoi Danemarca, unde am profesat ca şi ghid-călare în cel mai bine cotat loc de calarie de agrement, dealungul Marii Nordului, unde timp de 3 ani am fost singurul ghid cu foarte bune referinţe.
Ca şi ghid am avut plăcerea, datoria dar şi responsabilitatea, de a colabora cu peste 8000 de turişti călare, şi datorez acest fapt unui marketing bine gândit,care a pus in valoare zona, caii şi oamenii care împreaună au demonstrate ca turismul ecvestru poate fi de mare success.
Luând cu mine tot ce e mai bun din aceasta formidabilă experienţă, am facut pasul spre performanta şi de peste un an, sunt Groom – rider in showjumpig- ul mondial de cea mai înaltă clasă.
Incălecând cai de cea mai mare valoare, Quidam de Revel(nr1 mondial armasar de prăsilă ISO320), Grim st Clair, Godsend du Reverdy etc, am ajuns să fac parte din elita echitaţiei, pregatindu-ne din greu pentru Campionate Mondiale şi Olimpiade. (in foto Thomas Velin şi Grim st Clair nr.7 mondial)
Astfel dupa o muncă asiduă de aproape 9 ani lucrând intensiv, incepand de la 0 şi până în vârful piramidei, a venit timpul să schimb ceva în bine, în binele calului şi în atitudinea pe care noi oamenii ar trebui s- o avem în jurul cailor şi să le oferim respectul cuvenit.