joi, 31 iulie 2014

Ai prins fotonii-n raze
şi razele în soare
şi ai găsit luminii
alt rost prin curcubeu,
ca poezia vieţii,
metaforă-n mişcare
înnobilând fiinţa
să dăinue mereu.

Ai răsturnat puterea
imperiului de vid
şi-ai dezlegat clipirea
atomului în mine
ce-nviorat de pulsul
grăuntelui torid
necontenit prin ere
în jurul tău mă ţine.

Ai scris pe cer şarade
din stele şi nimic
istorie precisă cu tâlc,
cu ţel şi sens
cum aş rămâne-n viaţă
aşa plăpând şi mic
de nu m-aş şti prin Tine
puternic şi imens?

Nicu Ganea