povestea unei legende născute în Fofeldea
S–a născut în 1810, în satul Fofeldea, iar de atunci pare c–a trecut o veşnicie. Sunt 204 ani de când a văzut pentru prima dată lumina zilei şi 133 de când a trecut la cele veşnice, dar August Treboniu Laurian continuă să fie viu în sufletele celor care l–au iubit şi respectat. Astăzi, îl cinstesc ca pe o personalitate marcantă a Transilvaniei şi a întregului popor român, care a contribuit pe deplin la dezvoltarea ştiinţei, culturii şi conştiinţei româneşti în calitate de filolog, istoric, om politic şi publicist.
S-au scris multe despre personajul poveştii noastre şi s-ar mai putea scrie înc-atâtea. Cel pe care astăzi îl numim August Treboniu Laurian îl chema, de fapt, Augustin Trifan. Prin latinizare, Trifan a devenit Treboniu, iar mai târziu s-a îngrijit să îşi atribuie şi prenumele August şi Laurian, ambele însemnând preamăritul. Despre cărturarul care n-a făcut altceva decât să se implice în aproape toate domeniile vieţii, contribuind pe deplin la dezvoltarea ţării, ne-a vorbit Ioan Gruncă, preşedintele Asociaţiei Cultural-Edilitare “August Treboniu Laurian” din Fofeldea. S-a şcolit mai întâi la Sibiu Laurian s-a născut la 17 iulie 1810, în satul Fofeldea, aparţinând de comuna Nocrich, acolo unde a avut o copilărie fericită, alături de cei dragi. În satul natal, August Treboniu Laurian a învăţat primele lecţii ale vieţii, ş-apoi primele noţiuni de limba română, crescând de mic copil cu cartea pe masă, cu învăţăturile tatălui - care era preot - cu poveşti şi istorisiri care să-i releve identitatea unui neam din care făcea parte. Şi pentru care avea să lupte cu înverşunare şi mândrie mai târziu. A urmat cursurile şcolii normale germane din Sibiu, iar liceul a decis să-l urmeze în alt oraş, astfel că, în 1831, s-a îndreptat către Cluj. Patru ani mai târziu, când a venit vremea studiilor superioare, a ales să plece în străinătate, la Viena, urmând acolo ştiinţele matematice la Institutul Politehnic, iar apoi pe cele astronomice la Universitatea de sub direcţia prof. Litrow. Întoarcerea “acasă” În 1842, a fost chemat acasă. Acum, însă, acasă însemna nu Transilvania, ci Bucureşti, locul unde avea să-şi formeze o familie şi unde va reuşi o serie de izbânzi. Principele Alex Ghica, la propunerea lui Petrache Poenaru l-a chemat la Bucureşti, pentru a preda în calitate de profesor de filozofie şi latină la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti, unde a stat până în 1848. În această perioadă s-a căsătorit cu Maria Ionescu, cu care a avut trei copii: Dimitrie, Alexandru şi Lucia. Fiul cel mare, Dimitrie, l-a urmat la catedra Liceului Sf. Sava, unde a profesat 35 de ani. August Treboniu Laurian a fost legat, întreaga viaţă, şi de politică. Aşa se face că în 1848 se întoarce în Ardeal şi, în calitate de vicepreşedinte al Comitetului Naţional din Sibiu, ia parte la Revoluţia din Transilvania şi la cea din Ţara Românescă, unde va deveni şi redactor al manifestelor revoluţionare. La Adunarea de la Blaj, din 3/15 mai 1848, pe Câmpul Libertăţii, August Treboniu Laurian a expus în faţa a 50.000 de ţărani cele şase puncte revendicative ale drepturilor românilor. Aici, s-a aflat alături de Bariţiu, Bărnuţiu, Avram Iancu, Andrei Şaguna, Papiu Ilarian, Cipariu şi alţii, după adunare fiind cu toţii aclamaţi şi luaţi pe sus de cei 60.000 de oameni din popor. În urma acestei peripeţii, Bălcescu l-a numit pe Treboniu cel mai clarvăzător spirit de la 1848. Peste un timp, Laurian se reîntoarce la Viena, prezentând împăratului Ferdinand, în 1849, “petiţiunile românilor”. Apoi, între 1851 şi 1852, rămâne alături de Popazu la Viena în fruntea comitetului, pentru a cere împăratului Franz Joseph drepturile românilor promise şi proclamate la Adunarea de la Blaj. Urmează pentru Treboniu o perioadă extrem de solicitantă, astfel că, tot în 1852 este chemat în Moldova de Principele Gr. Ghica pentru organizarea Şcoalelor Naţionale, în calitate de inspector general. Pe lângă activitatea politică, Treboniu Laurian este cunoscut şi ca omul care şi-a dedicat ani din viaţă şi şcolii. Astfel, în 1855 călătoreşte prin Europa, vizitând Italia, Franţa şi Germania, de unde culege material didactic. Distincţii primite de-a lungul activităţii De-a lungul întregii activităţi, August Treboniu Laurian a fost investit cu o sumedenie de premii, distincţii ori titluri care să îi releve personalitatea şi, totodată, abilităţile de care a dat dovadă. În 1859, devine membru al Consiliului Superior al Instituţiilor Publice, iar un an mai târziu este numit profesor de istoria literaturii clasice la Şcoala Superioară de Litere din Bucureşti şi efor al Şcoalelor. Anul 1861 vine şi el cu o importantă realizare, astfel că August Treboniu Laurian devine membru fondator al Asociaţiei Transilvania, pentru cultura şi literatura poporului român. Treboniu Laurian a reuşit realizări măreţe şi pe vremea conducerii Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Acesta, prin Decret, îi acordă la începutul anului 1862, naturalizarea de cetăţenie română. Tot sub domnia lui Cuza, Laurian este numit profesor de literatură română şi primul decan al Facultăţii de Litere, unde va sta timp de 18 ani. Tot în a doua jumătate a secolului XIX, a fost ales Secretar general al Societăţii Academice Române, iar în perioada 1869-1877, Laurian funcţionează ca preşedinte al Societăţii Academice Române. Una dintre cele mai mari distincţii primite de cel considerat a fi cel mai nobil şi învăţat bărbat este cea de doctor în filosofie. În 20 iulie 1855, August Treboniu Laurian a fost distins cu titlul de Doctor în Filosofie şi Magister al Artelor Liberale. Nu în ultimul rând, a primit titlul de Tribun, ca semn de apreciere pentru Treboniu Laurian este şi cel care, în 1877, a dat viaţă cotidianului România Liberă. Sfârşitul... Data de 27 februarie 1881, pentru August Treboniu Laurian a însemnat sfârşitul. A fost, însă, sfârşitul unui om care a făcut de toate în viaţă, lăsându-şi amprenta peste atâtea lucruri măreţe. Avea 71 de ani când a decedat, la Bucureşti, în locuinţa sa de pe str. Labirint. Ca semn de preţuire pentru întreaga activitate depusă în slujba ţării, prinţul Carol - viitorul rege al României, a donat în cimitirul Belu locul de veci al familiei Laurian, August Treboniu fiind înmormântat acolo. În cinstea sa, la intersecţia străzii Udrişte Năsturel cu str. Matei Basarab a fost ridicat un bust în anul 1903, pe soclu stând scris “Şcolarii şi admiratorii săi”. Oameni de seamă din Fofeldea De spui Fofeldea, te gândeşti la satul situat pe Valea Fofelzii, vestit pentru vechile tradiţii româneşti pe care le respectă cu sfinţenie an de an. Satul face parte din zona etno-folclorică Valea Hârtibaciului, având un specific foarte bine conturat şi se remarcă prin amplul registru al ritualurilor legate de sărbătorile de peste an, dar şi prin minunatul port popular, în special cel purtat de reprezentantele sexului frumos. Dar nu numai prin tradiţie se remarcă Fofeldea, ci şi graţie personalităţilor marcante pe care le-a dat poporului român. Pe lângă August Treboniu Laurian, de-a lungul vremii s-au remarcat şi alţi reprezentanţi de seamă din Fofeldea. Daniel Codrescu este o altă personalitate cu care satul Fofeldea se mândreşte. Fiul lui Ilie şi al Susanei Codrescu a lăsat moştenire satului realizări importante ca Banca Cordiana, Vila Cordiana, o biserică înnoită, iluminatul public, ceasul public, clădiri şi o grădină, donaţii şi un “mişcător” testament. Printre figurile marcane născute în sat se numără şi Ioan Stoica, fiu al satului, care s-a înrolat ca voluntar în armata română în timpul primului război mondial, după care a fost trimis în Franţa, unde s-a făcut remarcat la uzinele Lorraine-Dietrich din Paris. Visul său îndrăzneţ a fost acela ca, împreună cu aviatorul G. Bănciulescu, să efectueze zborul Paris-Bucureşti. Din păcate, zborul a sfârşit tragic la 12 septembrie 1926, în munţii Boemiei. Ioan Bunea, născut în 1868, este un alt fofeldean de seamă. Destinul său s-a creionat la fel ca al multor intelectuali transilvăneni din acea perioadă istorică. A publicat numeroase manuale de limba română, iar de la 1 august 1919 a fost pus la conducerea Liceului Gheorghe Lazăr din Sibiu, activând ca director până în 1934. În tot acest timp, a reuşit să creeze o adevărată tradiţie în învăţământul sibian.
de Ana Maria MĂTUŞOIU
Articol preluat din ziarul Tribuna
