Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae (6 decembrie) are o semnificaţie deosebită în special pentru copii. Sfântul Nicolae a trăit în urmă cu 1700 de ani faţă de noi şi a fost episcop al localităţii Mira din Asia Mică (Turcia zilelor noastre). Pe lângă hotărârea pe care a arătat-o în păstrarea corectă a credinţei creştine în faţa învăţăturilor greşite, Sfântul Nicolae s-a remarcat şi ca un mare binefăcător. Însă de fiecare dată când venea în ajutorul celor nevoiaşi, Sfântul Nicolae se străduia atât cât îi stătea în putinţă ca faptele sale bune să fie împlinite pe ascuns. Altfel spus, nu voia ca el să fie identificat ca şi autor al binefacerilor sale şi să primească mulţumirea sau lauda celor pe care îi ajuta. Sfântul Nicolae a înţeles şi a pus în aplicare exemplar îndemnul Mântuitorului din predica de pe munte: „luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie” (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 6, versetele 1-4). De aceea Moş Nicolae aduce daruri pe ascuns, intrând pe gaura cheii sau pe fereastră, în timpul nopţii, atunci când nu poate fi văzut de nimeni. În mod normal primesc daruri cei care au fost cuminţi, cinstiţi şi harnici (îşi lustruiesc ghetele). Dar mai există şi excepţii, pentru că bunătatea nu poate fi îngrădită de reguli searbede. Moş Nicolae este bun, cinstit şi integru, nu făţarnic. El nu face bine de ochii lumii, ci pentru a împlini porunca lui Dumnezeu, Care ne garantează câştigarea împărăţiei cerurilor dacă împlinim cu sârguinţă faptele iubirii faţă de aproapele (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 25). Chiar dacă aceste mijloace ar fi existat în vreme sa, pe Sfântul Moş Nicolae nu l-ar fi interesat niciodată dacă faptele sale bune sunt lăudate prin ziare, filmate şi promovate de televiziune sau trâmbiţate pe la colţurile uliţelor. Dimpotrivă, a detestat programatic această atitudine. El ştie că este suficient ca Dumnezeu atotcunoscătorul să aprecieze ceea ce facem. Ştie de asemenea că răsplata pe care o putem primi de la Dumnezeu este incomparabilă cu orice recompensă pe care am primi-o de la ceilalţi oameni. Ba chiar de multe ori răsplata şi aprecierea din partea oamenilor nu coincid cu ceea ce ia în considerare Dumnezeu. Probabil Dumnezeu nu este specializat în contabilitate şi statistică, aşa cum uneori suntem noi înclinaţi să credem. Dar asta o ştiu mai bine sfinţii, între care şi Sfântul Nicolae. Sfântul Moş Nicolae a înţeles esenţialul, pe care noi de multe ori nu îl înţelegem: Dumnezeu nu rămâne dator şi răsplata Sa este garantată şi veşnică. Acest aspect ne interesează pe noi, creştinii.