Plâns

Plânge satu-n mine ghemuit în suflet,
La vămi străine visul mi-e beteag,
Durerea-mi ne-ntreruptă din amăgitu-mi umblet
Prin lumi de domni mă face-un trist pribeag

Plânge ţara-n mine ghemuită-n sânge,
Văpaie ne-ntreruptă mi-e setea de dreptate,
Visele-mi sunt ţăndări, neantul mă linge,
Degeaba sap fântâni adânci cu maluri sparte

Plânge-un neam în mine, mă face să zbier
Când la poarta-nchisă a speranţei cad,
Deschid cu gândul teafăr o fereastră-n cer
Să pot închide, poate, uşa unui iad...

Până ce gând de pâine iar o să ridice,
Din glia ţării, scânteia de jertfă şi luptă
Şi-o respirare adâncă şi galbenă de spice,
Durerea mea va fi văpaie ne-ntreruptă!...

Gligor Stopiţă