duminică, 30 iunie 2013

 Înaintaşii noştri dacii aveau un vestit şi temut stindard, reproducând un cap de lup cu gura larg deschisă, în vâltoarea luptelor scoţând un fluierat ameninţător. Acel stindard îl regăsim, frecvent reprodus, pe Columna Împăratului Traian de la Roma, precum şi în grafica unor manuale şcolare şi tratate de istorie naţională. În epoca medievală drapelul Ţării Româneşti era împodobit cu imaginea unui vultur, iar cel al  Moldovei cu un cap de bour, imagine reprodusă şi pe cele mai valoroase şi căutate timbre filatelice din lume! La scurt timp însă, cele trei culori tradiţionale,  roşu, galben şi albastru, vor fi reunite, pentru întâia dată, pe sigiliul voievodului Mihai Viteazul şi pe diplomele sale de înobilare, emise după victoria de la Şelimbăr-Sibiu, din octombrie 1599, obţinută împotriva armatelor cardinalului ungur Andrei Bathory. Va urma intrarea s-a triumfătoare în Alba Iulia, prin care se realiza cea dintâi unire a celor trei provincii istorice româneşti. De atunci se păstrează simbolistica celor trei culori: roşu pentru Moldova, galben pentru Ţara Românească şi albastru pentru Transilvania. Până când şi cănăceii de pe drapelul purtat de pandurii-revoluţionari ai lui Tudor Vladimirescu (1780-1821)  erau în aceste trei culori. Însă prima menţiune scrisă a Tricolorului o găsim într-o epistolă trimisă, în anul 1834, la Poarta Otomană de către domnitorul muntean Alexandru Ghica (1834-1842  ), acesta dorind să personalizeze unităţile militare ale Ţării Româneşti prin stindardul cu „faţa roşie, albastră şi galbenă, având stele şi păsări în mijloc”. După încheierea păcii de la Adrianopole (azi Edirne, 2/14 sept.1829), marcând sfârşitul războiului ruso-turc, navele comerciale româneşti purtau un astfel de stindard. Cronicile vremurilor trecute consemnează şi faptul că domnitorul Gheorghe Bibescu (1842-184) obişnuia să se îmbrace într-o mantie albă, la fel ca şi înaintaşul său, Mihai Viteazul, iar membrii familiei sale aveau la brâu eşarfe tricolore. Încă de pe atunci se considera că cele trei culori reprezintă Ţările Române, devenind culorile drapelului de stat, sfinţit şi adoptat, ca steag naţional, de revoluţionarii paşoptişti la 15 iunie 1848, de faţă fiind Mitropolitul Ardealului, Sfântul Ierarh Andrei Şaguna (1809-1873), precum şi episcopul unit al Blajului Ioan Lemeni (1780-1861). Îl vor  păstra, ocroti şi apăra cu sfinţenie şi unioniştii domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1862), cărturarul-istoric şi diplomat Mihail Kogălniceanu (1817-1891) precizând: „Tricolorul este nu numai drapelul Unirii Principatelor, el reprezintă însuşi Drapelul naţionalităţii române în toate părţile locuite de români”. După evenimentele din decembrie 1989, „Ziua Drapelului” este sărbătorită în data de 26 iunie. În acest an, fiind într-o zi de miercuri.

                  NOTĂ: Mai zilele trecute, Tricolorul Românesc intra în „Cartea recordurilor mondiale”, exemplarul expus pe pista Aeroclubului Clinceni acoperind o suprafaţă de aproape 8 hectare şi cântărind mai mult de 5 tone. Ce minunat ar fi ca ultima săptămână a lunii iunie să fie declarată, an de an, „Săptămâna  arborării Tricolorului Românesc”!

Sibiu, iunie 2013                                                           Ioan Vulcan-Agniţeanul
Str. Paltinului 38                                                           ioan.vulcan@yahoo.ro

Tel.0269.213238+0744.346705