Oriunde am fi şi orice-am face,
Ne « trage aţa » înapoi
Şi, desigur, nu ne place ;
Fără el rămânem goi.
Prea părăsit acuma pare,
Căci vremurile l-au golit,
Sădi-vom pomi, poate şi-o floare,
Destinul lui nu-i împlinit.
Părinţii-n cimitir sub cruce
Veghează şi nădejde trag,
Că timpul nu-n zadar va trece
Şi s-or
întoarce-n satul drag.
Cu amintiri la subsuoară
Ne retrăim aici adolescenţa
Si ce n-aş da ca într-o doară
Timpului să-i fur scadenţa.
Haideţi, deci, să-l îngrijim,
Căci e vremea de prefaceri,
Doar în
el ne regăsim:
Satul veşnicei întoarceri!.
Versuri de Dipl. Traian Pleşca