Fiecare nou ministru al agriculturii restructurează ministerul si sunt elaborate noi legi si regulamente, în permanenţă pentru practicienii din agricultură. Acest lucru creează stres şi un sentiment de nesiguranţă în rândul agricultorilor şi face imposibil pentru analiştii politici să respecte în mod corespunzător efectele vreunei politici.
In momentul de faţă, în jur de 9% din terenurile agricole româneşti sunt deţinute de către străini. Oficialii continuă să încurajeze aceste investiţii străine ca fiind cheia pentru viitorul agriculturii româneşti. Întrebarea noastră este dacă aceşti investitori construiesc o infrastructură aici, care va ajuta România pe termen lung, cu alimente ce ramân în România, sau dacă utilizeaza terenurile ieftine din Romania pentru a trimite materia primă în străinătate unde să fie transformată în produse finite ce vor fi vândute în altă parte?
Mai degrabă decât să încercăm să transformăm ţara peste noapte sau chiar mai rău, să sperăm că străinii să dezvolte politici şi să investească în România, politicienii trebuie să dezvolte politici unice pentru a face faţă situaţiei existente în România.
Din păcate, ultimele declaraţii ale reprezentaţilor Băncii Naţionale Române (BNR) condamnă micii producători, ţărani si grădinari din mediul rural, la o dispariţie rapidă.
Intr-un interviu recent acordat siteului de informare recolta.eu , economistul sef al BNR, Dl. Valentin Lazea a declarat: “Noi avem interesul să-i scoatem din agricultură pe agricultorii de subzistenţă, pe cei care sunt mici. Sigur, lor nu le va conveni aceasta măsura. Aici vorbim de o măsura pe termen lung şi de una cu efecte benefice.”
Benefice pentru cine? Taranii din România sunt puterea ei cea mai mare, nu o răspundere care trage România în jos. O ţară poate fi şi o ţară de ţărani şi şi un stat european modern. Diferenţa este ca politicile trebuie sa se bazeze pe punerea ţăranilor la baza unui lanţ de aprovizionare puternic într-o economie rurală vibrantă.
Depăşindu-şi atribuţiile, economistul şef ne ofera următoarea “soluţie” pentru a plasa forţa de muncă degajată prin masuriile ipotetice de “dezrădăcinare” a ţăranilor: “Sunt atatea industrii care nu necesită cine ştie ce studii de specialitate sau, mă rog, forţă de muncă şcolită. Putem vorbi în acest context de industria materialelor de construcţii, cea a lemnului, serviciile de genul frizeriilor sau spălătorilor auto ori chioşcurilor de vânzări de ziare.”
Romania are 4.5 milioane de ţărani, care, într-un climat politic ostil, încă hrănesc 30% din ţară. Alimentele locale, încă, sunt mai sănătaose, consumă mai puţină energie până ajung la consumator şi joacă un rol important în sprijinirea comunităţilor locale. Este alarmant ca o ţara atât de bogată în agricultură ca România importă mai mult de jumătate din alimentele consumate din străinatate.
“Nu sunt frizer, nici vanzător de ziare. Sunt ţăran, şi produc hrană pentru familia mea şi pentru mulţi consumatori din jurul Clujului. Nu accept aceasta condamnare la dispariţie ca să fac loc marilor latifundiari străini sau români.” afirma Levente Hajdu, mic producător din Mociu, membru Eco Ruralis.
Eco Ruralis – In sprijinul ţăranilor ecologici si tradiţionali, membră a Miscarii Internationale Taranesti La Via Campesina – condamnă declaraţiile nefondate şi ofensive al Dl. Lazea şi cere conducerii Băncii Naţionale Române să ia masuri imediate, înlăturându-l pe dl. Valentin Lazea din cadrul BNR şi prezentarea unei viziuni coerente bazate pe o economie locală stabilă, implicând recunoaşterea şi susţinerea micilor producatori.
Propunerile domnului Lazea sunt incoerente, lipsite de orice simţ al realităţii şi ar contribui la insecuritatea alimentară a României care este într-o continua creştere, ţara bazându-se tot mai mult pe importuri/exporturi. Politicile care sunt destinate să eludeze ţăranii şi să-i facă depaşiţi trebuie să fie inlocuite cu politici care îi plasează în centrul acţiunii.