joi, 28 februarie 2013

Pr. Marius Munteanu (Marpod)

După săvârşirea Sfintei Liturghii şi a slujbei de Te Deum, la 1 ianuarie 2013, în Catedrala Patriarhală, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a proclamat în mod oficial anul 2013 ca An omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena în Patriarhia Română.
În şedinţa de lucru din 25 octombrie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2013 să fie declarat Anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena la împlinirea a 1700 de ani de la Edictul de toleranţă religioasă de la Milano din anul 313.
„Proclamarea anului omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena este în primul rând motivată de împlinirea a 1700 de ani de când Sfântul Împărat Constantin a emis edictul de libertate religioasă de la Mediolan. Această libertate religioasă pentru toate religiile a făcut ca şi creştinii să nu mai fie persecutaţi. Anul 313 este o piatră de hotar. Aproape 300 de ani creştinii au fost persecutaţi că nu se închinau împăratului şi zeilor păgâni greco-romani, de aceea mulţi dintre ei au fost ucişi în chinuri deosebite, episcopii şi preoţii au fost duşi în închisori, mutilaţi şi ucişi, astfel calendarul nostru, din primele trei veacuri, este plin de sfinţi martiri sau mucenici ca urmare a politicii mai multor împăraţi romani de a persecuta pe creştini”. Vorbind despre Sfântul Constantin cel Mare, Patriarhul României a arătat că acesta a fost un om chemat de Dumnezeu pentru o schimbare deosebită în istoria Europei şi a lumii întregi, deoarece, aşa cum spune troparul, el nu a primit chemarea de la oameni, ci de la Dumnezeu. „În primul rând noi cinstim pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena pentru că au fost mărturisitori ai lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor. De asemenea, îi cinstim ca fiind susţinători şi ajutători ai Bisericii. Nu numai că a eliberat pe episcopi şi preoţi din închisoare, ci i-a şi chemat să ajute la formarea şi educarea unei societăţi noi creştine. De aceea, episcopii şi preoţii erau încurajaţi să propovăduiască eliberarea sclavilor din robie; Sfinţii Împăraţi au dăruit unele imobile publice împărăteşti numite basilica care erau folosite pentru judecată publică sau pentru a anunţa hotărârile imperiale. El a oferit astfel de basilici creştinilor pentru că multe biserici au fost dărâmate de împăraţii prigonitori romani şi ca o compensaţie pentru bisericile pierdute au fost oferite aceste locaşuri imperiale publice pentru a servi ca biserici”. 
„Sfinţii împăraţi au fost nu numai apărători ai libertăţii religioase, ci şi buni creştini, apărători ai demnităţii umane, apărători ai omului creat după chipul lui Dumnezeu, de aceea Sfântul Împărat Constantin a dat legi şi decrete imperiale prin care a modificat legislaţia romană păgână. Astfel a interzis răstignirea, zdrobirea picioarelor şi arderea trupului cu fierul roşu. Deci, a interzis tortura care se practica foarte des în timpul împăraţilor păgâni. A pedepsit adulterul, a interzis avortul, deci o mulţime din legile creştine de mai târziu au temelie în legislaţia din timpul Sfinţilor Împăraţi. De asemenea, au încurajat ajutorarea săracilor, a văduvelor, a bătrânilor, a bolnavilor”. Sfinţii Constantin şi Elena sunt modele de viaţă creştină: „Deci, avem în Sfinţii Împăraţi un model de viaţă creştină, de ajutorare a Bisericii, de respectarea libertăţii religioase, dar şi a demnităţii umane; în ei doi avem şi rugători în ceruri. Sfinţii Împăraţi sunt rugători pentru noi şi atunci când trebuie să dăm o educaţie aleasă copiilor. Sfânta Elena este model de mamă care dăruieşte o educaţie luminată de credinţa în Hristos care are ca temelia iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni”. 
Putem afirma faptul că situaţia ortodocşilor din Ardeal a fost asemănătoare cu situaţia primilor creştini care şi-au putut exprima credinţa în mod liber după anul 313. Cu ajutorul lui Dumnezeu în prezent Biserica Ortodoxă se bucură de privilegiile de altădată.