Inima-mi face puseuri de artă
Dar nu îl ucid pe Dumnezeu.
Cohorte de îngeri în mintea-mi deşartă,
Vor să aprindă spiritul meu!
Dar seva gândirii nu curge mereu
Prin vase bătrâne, bătute de soartă,
Inima-mi face puseuri de artă
Dar nu îl ucid pe Dumnezeu!
Şi simt Entitatea care mă ceartă,
În căşti monstruase îi mai aud chemarea,
Iubirea-mi curată pe braţe o poartă,
Întinsă ca cerul şi vastă ca marea,
Inima-mi face puseuri de artă!
13 IV 2014
Nicola Albac
