Colindele clocesc pricesne în caldele amiezi,
Escadrile de Pheonix fumegă în zare.
Au venit Paştele, măicuţă, vreau să înviezi!
De zeci de ani te-ascunzi în casa ta stelară
Şi tot te mai doresc, mamă, frântură de rai
Potirele cu haruri până se vărsară
Numai tu cu iubire datu-mi-le-ai...
Mamă, cu suflet divin, de Preacurată,
Mi-e dor de tine ca de-un semn ceresc.
Ce mândru-i raiul, aşa, dintr-o dată,
Când treci ca o minune în portu-ţi românesc!
Coboară Dumnezeu, încet, din albă turlă
Şi lasă peste mine o parfumată noapte,
Acum, când sângele clorofilic în piept îmi urlă
Şi când sărut glezne de ierburi, tufe-nrourate...
Cărbuni încinşi îmi ard în ochiu-ncercănat
Vesteşte roua, o face caldă boare
Umil ca o umbră de fum cădelniţat
Trec Stixul-nvolburat al lacrimei amare.
S-a rupt în mine o stranie lumină
Ca pomul vieţii sacru se-apleacă din înalturi;
O viermuială primăvăratică pulsează în grădină
Duhurile fierb în câmpuri, destinul face salturi...
Câtă Înviere, ce Naştere de frumos în dureri!
Fluturi coloraţi şi astenici se prăbuşesc din levitaţii
În zbor pe sânii de cleştar, ţipând în altercaţii
Cu noaptea despuiată în tainice tăceri...
A înflorit mălinul în lămpi liliachii
Purpuri zdrenţuite de flăcări carnivore
Fără tine, mamă, nu ştiu dacă ştii,
Pomii înfloriţi par să mă devore
La Steaua ta îngenunchez, mamă, şi ard
Nu mai ştiu ce sunt şi-adulmec moarte
Mă-nnămolesc în vise cu gesturi spiralate
Şi mă închin în ore curbate de hazard
Îmi clocoteşte plânsul frânt în beregată
Ca un izvor tiranic în pântec de pământ
Mamă, de ceruri cu lanţuri legată
Tristeţea mea-i făclie ce arde-n cuvânt
M-ai învăţat toţi psalmii lui David păcătosul
Şi-acum mi-e carnea strâmtă, venele venine
Pirogravuri cu vise îmi scrijeliră osul
Cu degete sudate, cu flame de Treime...
Mă arde-o lună nouă de-asupra de mormânt
Cu şoldul galben cădelniţând fiori
Şerpi laocoonieni, mamă, mă sfârtecă în zori
În cel mai lung priveghi de pe pământ
Mălinul de la poartă, ca un fecior de crai,
Viscolind mari doruri spre cerurile verzi,
Arde la fereastră ca un pom de rai.
Mamă, a venit Paştele, vreau să înviezi!
Ioan Gligor Stopiţă
