La sfârşitul săptămânii trecute, Asociaţia Monumentum şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură Sibiu au organizat la Biblioteca Astra din Sibiu un seminar cu titlul Protejarea Patrimoniului Cultural în Documentaţiile de Urbanism. Invitaţii au fost proiectanţii şi primăriile implicate direct în procesul de elaborare al documentaţiilor de urbanism prezente sau viitoare. Aceste regulamente sunt cele pe baza cărora direcţiile de cultură şi administraţiile eliberează avize şi autorizaţii pentru intervenţiile din zonele de protecţie ale monumentelor. O parte bună a fiecărei comune este inclusă în zona de protecţie a monumentelor şi de aceea interesul participanţilor pentru această temă a fost ridicat.
Din păcate, Valea Hârtibaciului a fost reprezentată doar de către comunele Roşia, Merghindeal, Nocrich şi Vurpăr, în comparaţie cu reprezentarea primăriilor din Mărginimea Sibiului şi Ţara Secaşelor care au venit în număr mare la seminar. Acest fapt indică încă o dată interesul scăzut al administraţiilor locale de pe Valea Hârtibaciului pentru protejarea patrimoniului şi neînţelegerea potenţialului pe care acesta îl reprezintă pentru dezvoltarea turistică a zonei.
Prezentările s-au axat în jurul patrimoniului cultural dar şi a celui natural (peisaje agrare, peisaje montane etc), arătând necesitatea elaborării unui studiu peisagistic atât în interiorul satelor cât şi în extravilan şi protejarea anumitor perspective şi siluete ale localităţilor şi cadrului natural. Patrimoniul etnografic, cel viticol şi cel agricol trebuiesc de asemenea luate în considerare atunci când se elaborează un regulament general de construcţie. De asemenea s-a atras atenţia proiectanţilor asupra lipsei concluziilor în majoritatea studiilor istorice din cadrul PUG-urilor care vin spre avizare la Direcţia Judeţeană pentru Cultură.
În cadrul seminarului s-au atenţionat primăriile de pe Valea Hârtibaciului asupra existenţei monumentului istoric al căii ferate Sibiu – Sighişoara care impune în jurul ei o protecţie pe un diametru de 1 km în extravilan şi 400 de metri în intravilanul localităţilor, până la elaborarea unor noi documentaţii de urbanism care vor prevedea alte limite. Orice construcţie in această zonă de protecţie ca şi cea din jurul bisericilor, a siturilor şi a caselor monument istoric trebuie supusă avizării direcţiei pentru cultură, iar primăriile sunt primele care trebuie să monitorizeze şi să aplice legea în cazul intervenţiilor nelegitime în aceste zone.
Seminarul a fost deschis de către directorul direcţiei pentru cultură dl. Răzvan C. Pop şi preşedintele asociaţiei Monumentum, dl. Eugen Vaida. Au vorbit despre protecţia patrimoniului în documentaţiile de urbanism :
Iustina Postăvaru şi Adriana Stroe din partea Institutului Naţional al Patrimoniului din Bucureşti
Cerasella Crăciun, din partea Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti
Alexandru Gavozdea, arhitect, proiectant al documentaţiilor de urbanism
Eugen Vaida, arhitect, din partea asociaţiei Monumentum
Invitat special a fost dl. Octavian Arsene din partea Autorităţii Naţionale pentru Turism.
La seminar şi-a anunţat prezenţa şi d-na Anca Ginavar, director în cadrul Ministerului Administraţiei Publice şi Dezvoltării Regionale, care a anunţat în ultima clipă că nu va putea participa din motive de servici urmând să revină cu altă ocazie pentru a media un contact cu proiectanţii şi primăriile din judeţ.
La finalul prezentărilor invitaţii au avut ocazia să poarte discuţii despre problemele pe care le întâmpină în protejarea patrimoniului, una dintre neajunsuri fiind legată de neîncrederea locuitorilor în avantajele pe care patrimoniul îl poate aduce pentru aceştia. În afară de faptul că patrimoniul reprezintă un bun cultural ce trebuie păstrat conform cadrului legislativ el are şi un potenţial enorm în a genera profit financiar, dovadă fiind exemplele reuşite de la Viscri, Sibiel şi Biertan, sate care aduc anual între 12.000 şi 30.000 de turişti de pe urma cărora administraţiile locale reuşesc să scoată un profit considerabil pe care îl reinvestesc în proiecte în interesul comunităţii. Există exemple de elemente de patrimoniu care au devenit branduri locale care atrag mii şi mii de turişti, succesul acestei strategii ţinând exclusiv de abilităţile manageriale ale administraţiilor locale. Fiecare sat din judeţ are acest potenţial, trebuie doar identificat şi exploatat.
Chiar dacă locuitorii nu au încă un simţ dezvoltat pentru patrimoniu, revine în atribuţia primăriilor să îi educe în acest sens. S-a constatat că intervenţiile de modernizare greşită asupra clădirilor tradiţionale se fac în general din motive estetice, care ţin de modă, şi nu din motive funcţionale sau de confort, astfel că, în final, interdicţia de a modifica o casă tradiţională, stipulată în regulamentul general de urbanism (PUG), ţine, tot de o problemă de educaţie.
A consemnat Eugen Vaida