Lacrimile sunt puntea ce ne leagă de cer si pe care se coboară Dumnezeu în sufletele noastre. Ele sunt o arvună dată nouă pentru a ne răscumpăra greşelile în această viaţă, ca să ajungem în veşnicie curaţi. Sunt Crucea pe care se răstigneşte sufletul însetat de Raiul binecuvântării... Lacrimile sunt sursa făuritoare de Lumină a vieţii noastre. Ele se coboară din Ochii Senini ai lui Iisus până în abisurile cele mai îndepărtate ale conştiinţei noastre. Sunt răspunsul nostru la Chemarea lui Hristos si semnul ca El se revarsă necontenit în Blândeţea si Lumina Lumii... Lacrimile izvorăsc din durere si întuneric transformându-se în ochii noştri prin Lumina ce o lasă să picure domol şi peste Început si peste Sfârşit... Sunt plânsul materiei care îi fericeşte pe „cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”...
Dacă ar fi să adunăm toate lacrimile, ele nu ar încăpea în întreg oceanul şi lumea s-ar îneca... De aceea, nu le adunăm, ci le revărsăm înafară ca să salvăm şi Sufletul şi Viaţa şi Lumea de Potopul amar al lacrimilor sărate ale păcătoşilor...
Lacrimile sunt rugăciunea şi iubirea mea..., pentru că Dumnezeu este Iubire! Sunt fericită că pot să plâng şi aş vrea să fiu o Lacrimă din Ochii Senini întru care să rămân veşnic, bucurându-mă de Lumina Luminii!
Daniela PÃNÃZAN LÕRINCZI