In urma cu cativa ani, lasatul secului de branza “a cazut” pe 1 Martie, in ziua de martisor. Aceasta zi este consemnata in calendarul nostru crestin ortodox ca “Duminica izgonirii lui Adam din rai” zi in care se tin o seama de obiceiuri si traditii, care ii apropie pe oameni de Dumnezeu. Este duminica “iertaciunii” pentru ca bunii crestini merg in vizita, iertandu-si neintelegerile din viata de zi cu zi. A fost o zi frumoasa, linistita, cu mult soare, in multe sate din inima Baraganului, spre seara, mai ales tinerii, aprind focuri la raspantiile drumurilor. Postul Invierii Domnului, debuteaza asadar, printr-un foc purificator care isi are inceputurile in vremea crestinismului primar si poate chiar mai inainte. Dar dis de dimineata…
- Taica parinteleee… taica parinteleee! Inca nu ma trezisem. Deschid un ochi (cu stangul vad mai bine) si fixez ceasul de pe televizor; sase si cinci minute. La poarta, cineva striga de parca incepea “Descult” de Zaharia Stancu. Latra cainele, o masina a trecut grabita pe ulita…Mai…dar ce s-o fi intamplat la ora asta?! Il vad la poarta pe Pompidu (un tigan care a mancat bataie la Paris, in urma cu cativa ani, langa muzeul Pompidou de unde i se trage si porecla) care a venit saptamana asta din Italia. Ii fac semn cu mana ca l-am vazut, ma imbrac si ies la poarta:
- Ce s-a -ntamplat mai Pompidu de vii la ora asta?
- Taica parintele, imi raspunde cu o voce plangareata, a nascut “mia cara” Faustina…a nascut…taica parintele, azi noapte, doi “bambini”…
Cu toate ca iesisem nervos la poarta, cu gandul sa ma cert cu Pompidu, daca nu a venit cu o treaba serioasa, cuvintele lui m-au bine-dispus.
- Si…eu ce trebuie sa fac? am intrebat nedumerit.
- Te rog frumos, taica parinte, da-mi o sticla de vin sa fac cinste la… Il priveam sa vad daca vorbeste serios sau are chef de gluma!
- Mai… Pompidu… eu am carciuma? … pentru asa ceva vii tu la mine la ora asta…? Stii cat e ceasul?
- Nu stiu, taica parintele, te rog nu te supara…stiu ca ai vin de la “mosi”.
- Am…i-am raspuns rastit, dar il am la biserica…la primavara cand fac curat in curtea bisericii il am pentru cine ma ajuta…
- O sa va ajut si eu… pe cuvant de onoare!
- Dar ce nume le-ai pus la copii? m-am pomenit ca l-am intrebat cu o curiozitate neprefacuta.
- Obama si Preambul!
- Obama si Pre-am-bul!?...Obama te inteleg, cu toate ca nu sunt de acord, dar…Pre-am-bul???
- Sa vezi, taica parintele, eu si Faustina n-am stiut ca avem gemeni, pentru ca nu si-a facut “geometria”. (mi-a venit sa rad pe “dinauntru” ca Pompidu era mai familiarizat cu reparatia masinii decat cu consultatia medicala).
- Poate ecografie!
- Asa, cum ati zis, si cand am fost la spital sa nasca…l-a nascut pe Obama…dar era cam mic, s-a mirat si doctoru, l-a dat la asistenta: sa-i faci la fisa medicala un preambul, i-a zis…si paaac…Faustina a mai nascut un bambini. Si i-am pus numele Preambul ca ne-a placut cum suna!
- Si cum ai sa-l strigi cand va fi mare?
- ...? Om vedea noi…
- Pompidu, uite care e treaba (am devenit mai grav) nu am vin acasa, vino la pranz la biserica si-ti dau. Am intrat in casa multumit ca parohia mea s-a marit cu inca doua suflete, si unde mai pui, cu un nume atat de celebru! Am mai intarziat cateva minute si am plecat la biserica. Am intrat in curte, am mers pe alee pana la clopotnita, si in stanga, in livada de pruni, stiam un colt unde cresteau ghiocei. Nu m-am inselat. In iarba verde, langa zidul rosu de caramida, cateva smocuri de ghiocei ma priveau speriati. Am luat cativa, am intrat in biserica si i-am pus la icoana Maicii Domnului, la axionita. E 1 Martie! Dupa Sfanta Liturghie, le-am vorbit celor prezenti despre post. Insusi Iisus Hristos a postit 40 de zile si 40 de nopti si tot El ne-a invatat cum sa postim: “Iar tu cand postesti, unge parul tau si fata ta o spala, ca sa nu arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau celui din ceruri care vede in ascuns si-ti va rasplati”… Postul pastreaza sanatatea trupului si da aripi sufletului, spunea parintele Cleopa. Postul este de folos in vreme de nenorociri si necazuri, si este bun in vederea izbavirii de primejdii viitoare precum si in vreme de intristare. Postul trebuie insotit de rugaciune si marturisirea pacatelor. Sfintii parinti ai Bisericii lui Hristos lauda si recomanda postul cu multa staruinta. Auziti ce spune Sfantul Ioan Gura de Aur: ”Postul potoleste zburdalnicia trupului, infraneaza poftele cele nesatioase, curateste si inaripeaza sufletul, il inalta si-l usureaza. (Omilia a-X-a la Cartea Facerii,cap.I) Sfintii ucenici si apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos slujeau postind dupa cum ne scrie marele Pavel aratand ca nici in suferintele sale nu lasa postul: ”In batai, in temnite, in tulburari, in osteneli, in privegheri si posturi (II Cor. VI,5).
Cand am iesit din paraclis, sa merg acasa, am privit biserica imbracata in stele - ba nu - in schele, si mi-au venit in minte versurile lui Blaga: “Cladita din nisip, din piatra de nisip/Aceasta catedrala dainuie in vant/ N-o clatina nimic, nici zbucium din pamant/ Prin veac candva s-o dezbraca de schele/ Ea n-are unde sa se prabuseasca/ Temei afland in campul dintre stele”.
Preot Nicolae Trusca, Parohia Negoiesti