Cine
a fost acest Michael Barner, pe care conştiinţa colectivă la uitat ignorându-i
opera, ale cărei valenţe de tezaur artistic au biruit de mult efemerul?
Cine
a fost deci acest Michael Barner, de care doar agniţenii în vârstă îşi mai amintesc iar când o fac, transmit spre
generaţia tânără doar imaginea unei persoane „cam dusă cu sorcova”, de al cărui
fel de a fi se leagă multe anecdote şi legende.
Michael Barner s-a
născut în 1881 într-o familie de oneşti meseriaşi, pantofari, stabiliţi la
Agnita venind din satul Movile. Viaţa familiaei Barner se desfăşura onest şi
decent în societatea rânduită de
perceptele unei morale creştine protestante, departe de orice fast, cumpătată
material şi fără experienţa oricărui fenomen artistic.N-aveau cum să-şi
înţeleagă fiul, care în anii devenirii lui artistice „umbla prin lume” studiind
marile colecţii artistice. Acesta avea să mărturisească mai târziu „ Ai mei au
trăit modest. Dacă ai mâncat bine la amiază acasă , n-aveai de ce să umbli prin
crâşmă. El, tata, spunea că ar fi purtat odată o coroană o săptămână întreagă
prin buzunare iar duminică încă tot n-o cheltuise.
Cu toate acestea,
familia şi-a sprijinit fiul, când descoperindu-i-se talentul şi dotarea
intelectuală deosebită, a părăsit şcoala primară fiind trimis mai întâi la
şcoala maghiară comercială din Făgăraş şi mai la urmă la Braşov. După
absolvirea Şcolii Medii de Comerţ, în 1900 tânărul Barner va pleca la
Budapesta, găsindu-şi un post de funcţionar bine cotat. Talentul şi chemarea
spre artă îi aduce o bursă de studii la Academia de artă din Budapesta, pe care
o absolvă cu rezultate remarcabile.
Din această
perioadă datează autoportretul expus în colec?ie de grafică, una din cele mai bune lucrări de tinere?e, care a fost expus prima dată în 1905 la Sibiu la prima
expozi?ie de pictori
transilvăneni organizată de Asocia?ia Sebastian Hans.
Lucrarea, cu u?oare reminescen?e romantice ne prezintă un tânăr plin de vigoare, a cărui privire trece dincolo de cel ce prive?te tabloul, spre orizonturile unui
viitor optimist. Starea de spirit pe care o degajează portretul - vigoarea
tinere?ii dublată de o
profunzime a trăirii lăuntrice, fixată atât de bine cu cărbunele pe hârtie,
trădează o maturitate artistică nea?teptată la un tânăr care deabia
împlinise 22 de ani.
Michael Barner nu ?i-ar fi putut desăvâr?i forma?ia artistică de pictor fără ajutorul lui Johan Brenner,
maistru croitor la Agnita. Ar merita un studiu separat această prietenie între
doi bărba?i, dintre
care unul ,Brenner a avut multă cheltuială financiară ?i asta ani de-a rândul, înlesnindu-i lui Michael Barner
peregrinările prin Europa. Mai mult - Johan (Hans) Brenner a fost ini?iatorul unui Comitet de sus?inere care i-a finan?at tânărului artist o călătorie de studii care l -a
dus pe Mi?ch Barner pe un
traseu cultural ?i de studii
prin Ungaria ?i Austria,
spre Bavaria ?i ?ările de Jos, în Franţa şi în cele din
urmă în Roma, unde îşi va perfecta cunoştiţele în structura corpului uman.
Scrisorile şi
notele de călătorie ale lui Misch Barner
sunt astăzi pentru noi o sursă important de documentare. Ele ne-au fost
puse la dispoziţie pentru studii de doamna şi colega noastră Mihaela Nevodar şi
de doamna Helga Lutsch, care din 2010 îşi dedică o mare şi important parte a
muncii ei de cercetare, vieţii şi operei
lui Misch Barner. Eu personal le sunt mult îndatorată în acest sens şi aş dori
mult să le mulţumesc pentru acest
sprijin substanţial.
Deci, mărturiile
lui Barner, ni-l arată ca pe un om cu o mare putere de discernământ în de-ale
dezvoltării artei. Îl apreciază pe Auguste Rodin şi pe Giovanni Segantini,
pictorul Alpilor, uitat şi el de lume şi redescoperit abia acum un secolul al 21-lea.
Începând cu anul
1904 şi până în 1918 Barner frecventează asiduu Colonia artiistică de la Baia
Mare. Aici îşi regăseşte colegii de altă dată de la Budapesta, prietenii cu
care se întâlnise şi în călătoriile sale europene la Amsterdam şi Paris.
Spiritul înnoitor
al artei de la Şcoala liberă băimăreană îl inspiră pe artistul nostru în
direcţia picturii peisagiste plen-air – în aer liber. Anul 1907, an de success
pentru Barner, realizându-i-se acum în ţară prima sa expoziţie personală,
marchează totodată o nouă etapă în creaţia sa: înclinaţia spre culoare şi
peisaj. Din păcate, începe totodată să neglijeze portretul.
Ceea ce fusese până
acum linia pentru Barner, devine de acum încolo culoarea.
Culoarea vie , de factură şi
imterpretare fauvistă în tradiţia lui Matisse şi Piet Mondrian, devine de pe
acum limbajul prin care Michael Barner îşi va articula emoţiile, energia şi
ritmul simţirii Culoarea cu nuanţe cromatice vii şi chiar sălbatice va fi
mediul spre prezentarea spaţiului, a luminii, a mişcării.
Dr Irmgard Sedler