Dar de ce le-au denumit astfel vechii locuitori şi oficialităţile!? Iniţial, s-a pornit de la două întâmplări adevărate, transformate, între timp, în legende locale. Se zice cum că un fecior sas oarecare, înalt de peste doi metri, s-ar fi rătăcit pe uliţele propriului sat. Cu toate că era ziua, în amiaza-mare. Aflând de năstruşnica întâmplare, consătenii i-au spus că-i „un mare prost”. Un altul, şi măcar tot atât de prost ca şi primul, însă din celălalt sat, ar fi păţit şi el la fel. Şi cum era mai miculuţ de statură i-au zis că-i „un prost mic”.
Încercând, însă, să motivăm titlul de mai sus vom spune că, pe vremuri, ai noştri tineri români ardeleni şi moldoveni mergeau să înveţe carte multă mai ales în capitala Imperiului Habsburgic. Deci, la Viena. Unde au dobândit diplome de studii cu merite deosebite, precum şi alte dovezi scrise care să le ateste calităţile ştiinţifice şi profesionale. Între acei învăţaţi găsim numele căturarului Gheorghe Lazăr, istoricului-academicean August Treboniu Laurean, poetului Mihai Eminescu, prozatorului Ioan Slavici, compozitorului Ciprian Porumbescu şi juristului-revoluţionar paşoptist Avram Iancu. Dar şi mai toată galeria de personalităţi ale vestitei „Şcoli Ardelene” de la Blaj. Şi cum Stejărişul (fosta Proştea Mică), din vecinătatea Agnitei, este populat de numeroase familii de ţigani, o doamnă vieneză, Dr. H.C.Barbara-Wiebke Schofnagel, a venit în sat însoţită de numeroşi seniori-pensionari din Austria şi Germania, aceştia având diferite profesii. Timp de aproape o lună de zile, voluntarii din străinătate i-au învăţat diferite meserii pe localnici . Acum, treizeci dintre ei au diplome care le atestă meseriile, profesând prin satele văii Hârtibaciului. Şi, deci, nemaitrăind doar din ajutorul social.. Bine ar fi chiar ca, la rândul lor să devină chiar „dascăli-instructori” de diferite îndeletnici rurale, pentru alţi semeni de-ai lor!
Sibiu, iunie 2013
Ioan Vulcan-Agniţeanul
Str.Paltinului 38
ioan.vulcan@yahoo.ro
Tel.0269.213238+0744.346705