„Agricultura ecologică” este termenul protejat şi
atribuit României de către UE. Acesta este similar cu termenii „Agricultură
organică” sau „Agricultură biologică” utilizaţi în alte state membre ale UE.
Agricultura ecologică constituie un mod de producţie care
se caracterizează prin utilizarea de tehnici de cultivare a plantelor şi de creştere
a animalelor ce respectă echilibrul natural prin excluderea utilizării
produselor chimice de sinteză, promovarea şi sporirea biodiversităţii,
promovarea şi stimularea ciclurilor biologice şi limitarea utilizării de
inputuri.
Federaţia Internaţională a Mişcărilor pentru Agricultură
ecologică (IFOAM) defineşte agricultura ecologică ca
fiind „un sistem de producţie care susţine starea de sănătate a solurilor, a
ecosistemelor şi a oamenilor. Aceasta se bazează pe sistemele ecologice,
biodiversitate şi cicluri de viaţă adaptate condiţiilor locale, în locul
utilizării inputurilor cu efecte adverse. Agricultura ecologică combină
tradiţia, inovaţia şi ştiinţa în beneficiul mediului înconjurător şi promovează
relaţiile echitabile, precum şi o calitate bună a vieţii tuturor celor
implicaţi”.organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi organizaţia
Mondială a Sănătăţii (OMS) definesc agricultura ecologică în „Codex
Alimentarius“ ca fiind un „sistem integrat de gestionare a procesului de
producţie agricolă, care contribuie la sprijinirea şi consolidarea rezistenţei
agroecosistemului, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice şi
activitatea biologică a solului”.
Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului defineşte
producţia ecologică ca fiind „un sistem global de gestiune agricolă şi de
producţie alimentară care combină cele mai bune practici de mediu, un nivel înalt
de biodiversitate, conservarea resurselor naturale, aplicarea unor standarde
înalte privind bunăstarea animalelor şi o metodă de producţie care respectă
preferinţele anumitor consumatori pentru produse obţinute cu ajutorul unor
substane şi procese naturale”.
Principii şi reguli ale agriculturii ecologice
Principiile
generale IFOAM
1. Principiul sănătăţii, conform căruia agricultura
ecologică trebuie să asigure şi să îmbunătăţească starea de sănătate a solului,
plantelor, animalelor, oamenilor şi a întregii planete, ca tot unitar şi
indivizibil. Agricultura ecologică este destinată producerii de alimente
sănătoase cu o calitate nutritivă superioară, care contribuie la prevenirea
bolilor şi la întreţinerea stării de bine.
2.Principiul ecologic, conform căruia agricultura
ecologică trebuie să se bazeze pe sistemele şi ciclurile ecologice vii, să
lucre
ze cu acestea, să încerce să le stimuleze şi să le susţină.
Agricultura ecologică trebuie să ajungă la un echilibru ecologic prin
organizarea sistemelor de producţie agricolă, gospodărirea habitatelor şi întreţinerea
diversităţii genetice şi agricole.
3. Principiul corectitudinii, conform căruia agricultura
ecologică trebuie să dezvolte relaţii care să asigure corectitudinea în privinţa
mediului înconjurător şi a condiţiilor de viaţă. Corectitudinea este exprimată
prin echitate, respect, dreptate şi consideraţie faţă de lumea înconjurătoare,
atât în relaţiile dintre oameni, cât şi în relaţiile dintre oameni şi alte fiinţe
vii.
4. Principiul administrării, conform căruia agricultura
ecologică trebuie adminis trată într-o manieră prudentă şi responsabilă, pentru
a proteja sănătatea şi bunăstarea generaţiilor actuale şi viitoare, precum şi a
mediului. Agricultura ecologică trebuie să prevină apariţia unor riscuri
majore, prin adoptarea unor tehnologii corespunzătoare.
Articolele au fost preluate din „PUBLICAŢIA TEMATICĂ” A
RNDR
