PLECAI DE TÂNĂR DE-ACASĂ,
Lăsai plug şi lăsai casă;
Şi nevasta mea frumoasă
Suspinând lângă fereastră.
Mi-am vândut boii şi carul,
M-am dus să câştig dolarul.
Dar ce folos c-am câştigat,
Că eu toţi pe gât i-am dat
Dar acuma mi-am pus gându’
Ca să fac mia şi drumu’
Şi cu gându’ tot la mine
Mânc şi beau pe datorie.
Când cu lucru bine-o duc,
Beau la vin şi scriu la buc.
Când fabricile stau iară,
Scriu acasă-i rău în ţară.
Am primit carte de-acasă
Că nevasta mea mă lasă.
Bine face că mă lasă ,
Să-şi vadă de-un rost ş-o casă.
Că c-un beutor ca mine
N-ajunge la nici-un bine,
Făr’ la râs şi la ruşine.
Dobre Maria, 69 de ani, Retiş, 2 II 1979
DOINA DIN AMERICA
Când eram în sat la mine,
Maicuţa mă-ngrijea bine,
Cu toţi fraţii lângă mine.
Acasă n-aveam dolaru’,
Da aveam boii şi caru’
Ş-aşa ne duceam amaru’.
O fi mare el dolaru’,
Da-i plătit, bată-l amaru’.
Câte vieţi de voinici
Îs rămase prin fabrici.
Mihăilă Ana, 67 de ani,
Coveş
(adusă de românii plecaţi în
SUA la lucru), 19 mai 1988
Frunză verde ruptă-n cinci,
Plin e codru’ de voinici,
La tot fagu’ – patru, cinci.
Şi la fagu’ ăl mai mare
Zace-un voinic de lingoare,
Cu-a lui mândră la picioare
Şi se roagă să se scoale.
-Mori, bădiţă, ori te scoală,
Ori mai dă-mi şi mi’ din boală.
-Ba io,zău, nu m-oi scula,
Nici din boală nu ţi-oi da.
Păn’ tu mie mi-i aduce
Apă rece din Dunăre,
Sloi de gheaţă din ţărmure
Şi cireşe din ţărmure
Şi cireşe din altoi.
-Bade, bădişorul meu,
Apa rece s-o-ncălzit,
Sloi de gheaţa s-o topit
Şi cireşe nu mai sunt.
-Mândro, mândruliţa mea,
Apă rece-i gura ta;
Şi cireşe de altoi
Ai tăi, mândră, ochişori,
Care-i plâng adeseori.
Toma Nicolae, 82 de ani, Chirpăr, 3 X 2004
MĂ DUCEAM ŞI EU LA PLUG
Doi juncani să mi-i înjug.
Mă duceam la plug pe coastă
Cu boii de la nevastă.
Arai pân’la prânzu’mare,
Vine toanta cu mâncare.
De departe i-am strigat;
Du-te, toanto, c-am mâncat,
Când te-am văz’t, m-am săturat.
Când era pe la ujână,
Venea mândra ca o zână.
Eu m-am uitat după dânsa,
Mi s-o rupt plugu’şi bârsa.
Pân’mi-am făcut bârsă nouă,
Mi s-o rupt grindeiu-n două.
Pân’mi-am făcut grindei nou,
Mi s-o sângerat un bou.
Pân’mi l-am desângerat,
Mi-o murit şi celălat.
Ş-am rămas băiat sărac
Şi cu toanta după cap.
Stănuleţ Ana (a lu’ Ştefan),
74 de ani, Săsăuşi, 18 iulie 1984