Deşertăciune

ziua trezită din somn

se spală pe ochi cu soarele
clopotele strigă prin aer
pesemne a murit un om

moartea a prins aripi zgribulite de corb
şi-şi îngroapă cerul în pământ
la îndemnul sorţii o primim în casă
mâinile ei se aşază pe inimă
şi-i fură misterul

deasupra
cerul deschide uşi în pereţi
sufletul nu moare niciodată
ne părăseşte definitiv
nu-şi poartă crucea
o zidim noi

apoi o macină timpul

Llelu Nicolae Valureanu