Au trecut 12 ani de când fluierul mocăniţei nu se mai aude pe Valea Hârtibaciului. S-a aşternut liniştea şi nepăsarea autorităţilor privind soarta acestui obiectiv de suflet al hârtibăcenilor. Calea ferată Sighişoara – Sibiu era cea mai importantă legătură pentru localităţile cuprinse între Valea Târnavei şi Valea Şaeşului, precum şi pentru cele aflate între Valea Hârtibaciului şi Valea Cibinului. În 1965 segmentul Sighişoara – Agnita, construit în 1898, a fost desfiinţat, iar odată cu el a dispărut şi legătura dintre Valea Târnavei şi Valea Hârtibaciului. După acest an linia Agnita - Sibiu a rămas singura legătură feroviară pentru transportul de călători şi marfă între localităţile din Valea Hârtibaciului şi Sibiu. Din 2001 şi acest segment a fost închis.
Din acest moment,
administratorul – Societatea de Administrare Active Feroviare (S.A.A.F. – S.A.)
nu a mai efectuat lucrări de întreţinere iar linia, clădirile feroviare şi
materialul rulant s-au degradat sau au dispărut de la o zi la alta. Ba mai
mult, în anul 2006 linia a fost la un pas să fie vândută la fier vechi. Un grup
de entuziaşti au întocmit rapid documentaţia pentru a clasa în regim de urgenţă
linia şi gările aferente ca monument istoric. Rezultatul: includerea pe lista
Patrimoniului Naţional (SB-II-a-B-20923) şi salvarea ei de la distrugerea
iminentă. În 2007 s-a mers şi mai departe în încercarea de a salva linia:
Asociaţia “Consorţiul pentru Dezvoltarea Interregională Sibiu-Agnita”,
constituită din 5 comune de pe vale, a luat în concesiune pe 25 de ani linia şi
gările aferente. O soluţie salvatoare care însă are în spate un contract împovărător
impus de SAAF – 18.000 de Euro/lună pe care Consorţiul trebuie să îi plătească
către SAAF, mai puţin primii 5 ani de graţie.
“Graţia” primilor
5 ani s-a scurs rapid şi începând din luna ianuarie 2014 hârtibăcenii trebuie să
plătescă 18.000 Euro pe lună către statul român pentru a-şi putea păstra
mocăniţa pe vale. Dacă e să privim toată această istorie din ultimii 12 ani am
zice că cei 18.000 euro pe lună sunt un fel de taxă de protecţie pentru ca
statul roman să nu ne distrugă linia de mocăniţă. În mod paradoxal, în loc să
sprijine financiar cele 5 comune, să acceseze bani europeni pentru refacerea
infrastructurii şi pentru repornirea mocăniţei, statul român, prin intermediul
SAAF impune o taxă aberantă pentru concesionarea liniei.
Începem în acest
număr o serie de articole dedicate liniei de mocăniţă şi o dezbatere privind
viitorul acestui obiectiv de suflet al Văii Hârtibaciului. Vă incurajăm să vă
spuneţi părerea şi să ne trimiteţi opiniile dumneavoastră pe adresa redacţiei,
Agnita,str. Piaţa Republicii, nr 19, CP 555 100.
Mihai
Dragomir