2.Cum ajută patrimoniul şi istoria satul? În Săsăuş noi am implementat proiectul „Circuitul turistic Săsăuş – patrimoniu în pericol” cu sprijinul financiar al Ambasadei Franţei, în ideea că mai trece cineva prin sat şi mai sprijină comunitatea oarecum să nu cadă (să nu dispară). Consecinţele au fost multe, conturându-se o nouă comunitate de străini ce şi-au cumpărat case şi participă activ la proiectele noastre (cu sfatul şi cu fapta). Ceea ce ne face să credem că nimic nu este întâmplător şi putem spera la un viitor pentru acest sat.
3.Culoarea unei vaci este mov? În ziua de azi nu mă mai miră nimic, vaca poate fi şi mov. Copila mea, Laura, trăieşte în Barcelona şi-n fiecare vacanţă vine din prima şi până în ultima zi în Săsăuş, trăind fiecare clipă şi bucurându-se de animalele domestice, cel mai bun prieten al ei fiind Ţicu. Ea chiar ştie că vaca nu e mov şi că laptele nu e produs din automat!
Toţi părinţii ar trebui să-şi ducă copii la ţară, să vadă vaci şi să bea laptele proaspăt şi cel cu termen de garanţie de 6 luni.
4. Cum dispare ciurda satului? În Săsăuş până în urmă cu câţiva ani erau aproape 200 de vite mari şi ciurdarul era o familie din sat, meseria fiind una respectabilă. De câţiva ani, ciurdarul este un ţigan din Chirpăr, care se mută cu şatra (cei 10 membrii ai familiei) din Chirpăr în Săsăuş, în fiecare an. Dacă mai rămâneau în casa lu’Irimie praful se alegea de casă. Acum în sat sunt aproximativ 60 de vaci în sat, excluzând vacile mele care până în acest an au păscut pe terenurile mele, deşi eram membru de drept în Asociaţia Crescătorilor de Vite şi puteam şi eu să beneficiez de păşunatul satului.
În 2013 am constatat cu toţii că în păşunea comunală nu mai au loc nici vitele satului, primăria închiriind rezervele satului la persoane fizice private. Dacă vreo familie în sat ar dori să-şi extindă activitatea nu mai poate neavând suprafaţa de păşunat necesară conform normelor. Dar povestea este lungă, lucrurile neputând rămâne aşa, deşi primăria susţine că va găsi soluţii şi vrea să închirieze terenuri de la ASI LAND. Şi totuşi oamenii din sat îmi zic: „toţi sunteţi mânjiţi”!
5. Cum a ajutat oraşul satele din împrejurimi? Industrializarea oraşelor Agnita (cu navetă zilnică) şi Avrig (Mîrşa –cu navetă săptămânală) a asigurat locuri de muncă la muţi săsăujeni. Au fost mulţi angajaţi navetişti dar şi la C.A.P. Chirpăr – secţia Săsăuş, respectiv la IAS – secţia Săsăuş. Nimic nu a mai rămas din toate acestea, excepţie fiind grajdul şi magazia de cereale. Acum unde moare omul se pune lacătul, nu mai sunt tineri care să preia gospodăriile iar copii au plecat demult în oraşe, cu iluzia unui viitor mai bun, acestora fiindu-le chiar ruşine să se întoarcă la ţară. În prezent există unica navetă privată la o firmă din Avrig, acolo fiind angajaţi patru săsăujeni.
6. Care sunt produsele tradiţionale în sat? Laptele este un produs tradiţional în sat, produs pe care din păcate nu mai avem cui să-l vindem! Se face brânză frământată sau telemea ce se vinde de ocazie. Mai sunt ouăle ce se vând prin relaţii în oraşe (Braşov, Agnita şi Sibiu). Cred că peste un an sau doi crescătorii de vaci vor schimba vacile de lapte cu cele de carne, care simplifică operaţiile zilnice şi viaţa cotidiană.
7. Ce se poate face cu laptele muls?Până în 2010 tot laptele din zonă era colectat de societatea Prodlacta Braşov, societate care a intrat în insolvenţă şi şi-a încheiat activitatea în zonă. Multe societăţi şi-au încercat norocul luând laptele şi neplătind. În prezent nimeni nu mai colectează laptele. Eu îl dau la viţei şi porci fiind situaţii când l-am aruncat efectiv, direct din răcitor, neputând prelucra 600 litri de lapte odată! Gospodăriile mici mai fac brânză, dar nici asta nu e o soluţie!...
8. În sat se cultivă organisme modificate genetic? Din câte ştiu nu se cultivă OMG-uri, dar ce putem zice când cumpărăm toate seminţele din comerţ şi nu ştiu ce luăm. Noi cumpărăm arpagicul (despre care, unii zic, că ar fi olandez), sămânţa de cucuruz, cartofii de sămânţă şi de legume, fără să ştii ce plantezi. Doar fasolea se păstrează în fiecare gospodărie.
9. Ce înseamnă târgul de ţară? În Săsăuş a fost demult târg mixt (de vaci şi porci), eu ca şi copil ... nu l-am prins. Săsăujenii mergeau la târguri în împrejurimi, la Marpod, Nocrich, Agnita şi Arpaş. În Agnita şi în Arpaş se duceau săsăujenii să vândă brânză, slănină, fasole şi animalele crescute pentru vânzare. Mai merg săsăujenii în târg dar acum samsarii de animale vin direct acasă şi iau animalele târguite.
10. Ce facem cu bătrânii satului? Eu m-am întors în sat în 1997, după ce, în 1992, am cumpărat ce a rămas din vechiul CAP. Atunci m-am hotărât să rămân acasă, să investesc şi să-mi petrec restul vieţii în sat. Mama, „Dumnezeu să o ierte” a trăit până de curând ţinând până în ultimul moment o gospodărie mică şi o grădină. Ori de câte ori a avut nevoie de ajutor, am ajutat-o atât pe ea cât şi pe toţi bătrânii din sat, uşa mea fiind larg deschisă pentru toţi. Bătrânii din sat au nevoie de sprijin, de ajutor efectiv, mulţi dintre ei fiind deja la vârsta la care au devenit parţial neputincioşi. Eu am încercat şi voi încerca să-i ajut atât cât se poate pentru că problemele lor sunt multe şi diverse.
Puţini pot înţelege că chiar în cimitir să grijeşti mormintele înaintaşilor nu poţi ajunge, drumul de acces cu căruţa şi maşina fiind inaccesibil.
Dumnezeu să le dea sănătate la toţi bătrânii din sat care mai ştiu câte ceva despre viaţa frumoasă din Săsăuşul de altădată. Ei au apucat târgurile satului, tradiţiile lui, cu jocurile minunate şi-n general au ştiut să-şi conserve modul de viaţă curat şi sănătos.
Marius Halmaghi