joi, 31 octombrie 2013

Din punctul de vedere al religiei creştine, sfinţii părinţi au identificat şapte păcate capitale, iar fiecăruia dintre ele îi este asociat un nume de diavol corespunzător – ex: Belzebuth, Satan, Lucifer etc.
Impotriva acestor şapte păcate, oricărui creştin i se impune a lupta, în mod constant şi temeinic, întru desăvârşirea fiinţei sale, pe această lume.
Istoria consemnează cele şapte păcate după numele lor în latină, iar numele lor este uşor de ţinut minte după formula mnemotehnică S.A.L.I.G.I.A., respectiv după iniţialele lor în limba latină: Superbia, Avaritia, Luxuria, Invidia, Gula, Ira et Acedia.
Mie personal, mi se pare că păcatele de care suferă societatea noastră şi de care ar trebui să se mântuiască sunt următoarele: cele numerotate cu nr. 5,6 şi 7.
Acestea sunt următoarele:
Nr. 5. GULA (= rom. ÎMBUIBAREA) Toma D’Aquino descrie acest păcat ca fiind „lăcomia”, dar lăcomia alimentară. Toma D’Aquino identifică cinci sub-capitole ale acestui tip de lăcomie, printre care lăcomia de mâncare multă, de mâncare scumpă, etc.
Nr.6. lat. IRA (= rom. MÂNIA)
Al şaselea păcat este păcatul mâniei, al enervării, al supărării excesive.  Este poate păcatul cel mai minor, cel mai uşor de iertat, cel mai venial.
Nr. 7. lat. ACEDIA (= rom. LENEA)
Păcatul acesta, ultimul în lista celor şapte păcate capitale este extrem de comun, cel puţin în rândul societăţii româneşti contemporane. Acest păcat înseamnă – mai precis – amânarea luării unei decizii şi ne-luarea unei hotărâri decise, importante şi lucrative.

Să vă dea Dumnezeu sănătate şi....
evitarea celor 7 păcate!
Arh. Vladimir Grigorov 
Vicepreşedinte Asociaţia Obştea Satului Săsăuş